Silvia Iordache - Fotografie subacvatica

Pre Rup - templul din caramida

2012-01-27T19:50:00.011+02:00

Pre Rup este situat la sud de East Baray (rezervorul de est) si a fost construit aliniat pe o axa nord-sud cu Templul East Mebon. Este construit din caramida, de aceea la rasaritul soarelui si la apus se vede cu adevarat spectaculos in nuante roz-caramizii. De asemenea, din varf se poate vedea ansamblul Angkor Wat, departe peste campurile de orez.

Cand am fost noi, era in plin proces de restaurare, se curatau turnurile de la intrare de iarba care incearca sa le acopere.

Platforma intermediara este inconjurata de 12 altare mici asezate simetric. Platforma de sus are cca 35 de metri iar pe ea sunt asezate 5 turnuri in conjunctie, cate unul in fiecare colt si unul in centru. Usile sunt false, iar pe vremuri turnul de sud-vest continea o statuie a lui Lakshmi, turnul nord-vest o statuie a lui Uma, turnul de sud-est o statuie a lui Vishnu si turnul nord-est o statuie a lui Shiva.

Pre Rup... a fost ultimul templu vizitat...

Banteay Srey - Bijuteria artei Kmere

2012-01-20T19:41:00.030+02:00

Banteay Srey (bijuteria artei Kmere) sau Templul Femeilor este situat la 34 de km de Siem Reap. Drumul pana acolo este cu adevarat pitoresc, printre orezarii, sate, si bineintreles multa jungla. Templul este foarte mic, insa pastreaza cele mai bine conservate bazoreliefuri, statui, coloane, acoperisuri, etc. Farmecul este unul cu totul aparte pentru ca totul a fost cu migala lucrat in piatra roz... Enjoy:

Palatul Regal din Angkor Thom (Phimeanakas)

2011-12-27T12:05:00.021+02:00

Phimeanakas (Prasat Phimean Akas sau “celestial temple”) este un templu hindus in stil hleang, construit la sfarsitul secolului al zecelea, in timpul domniei lui Rajendravarman (941-968). A fost reconstruit de Suryavarman II, in forma unei piramide pe trei nivele ca un templu hindus. In varful piramidei exista un turn, acum se pot admira coloanele reconditionate cu bogate motive florale.
Potrivit legendei, regele isi petrecea primul ceas din fiecare noapte in turn cu o femeie care se credea ca reprezenta un dragon. In acest timp, nici macar reginei nu ii era permis sa intervina. Abia in ceasul al doilea, regele se intorcea in palat impreuna cu regina lui. Daca balaurul, care simboliza autoritatea suprema in tinutul Kmer nu se prezenta pentru o noapte, zilele imparatului erau numarate. In cazul in care imparatul nu se prezenta intr-o noapte, calamitatile loveau intreg tinutul. Sursa Wikipedia & explicatiile din hartile locale.
Palatul Regal din Angkor Thom a fost curtea imperiala a regilor Kmeri pentru multe secole. Bazinele laterale inca sunt pline de flori de lotus...

Preah Khan - the lost city

2011-12-19T21:17:00.034+02:00

Preah Khan (sau "Sacred Sword") construit in a doua jumatate a secolului al 12-lea, a fost un oras intreg cu temple, case si o super biblioteca. Acum intr-o atmosfera incredibila, intr-o pustietate de neimaginat, te poti plimba printre uriasii arbori "Fromagers" si poti admira arhitectura, decoratiunile bogate care inca mai poarta culoarea originala, peretii rosii, si jungla intrata in case... aceeasi simbioza piatra-lemn ca si la Ta Prohm. Cu toate ca e mai putin cunoscut ca Ta Prohm sau alte temple, mie mi s-a parut cea mai impresionanta asezare, cea mai fabuloasa atmosfera, cele mai bine conservate fresce, statui, acoperisuri. Poate am simtit asa si pentru ca am fost complet singura si ca spre deosebire de alte locatii erau foarte putini turisti.
Cu adevarat The lost city... Preah Khan inca de la poarta arata ca o lume izolata si parasita. Senzatia este ca nicaieri in alta parte. Cand am ajuns la Preah Khan mai vazusem temple, dar nicaieri nu am simtit o asemenea atmosfera. Absolut fabulos.
Aici a fost singurul loc in care am avut ghid, un fel de politist care a stiut sa ma bage pe sub daramaturi pana am ajuns pe acoperisuri, si in subsoluri la mormintele celor 2 sotii ale imparatului.

Biblioteca
In biblioteca mi-am permis un moment de liniste, de visare si de pauza de masa (un ananas).

Peretii inca poarta culoarea originala, dupa 600 de ani de abandon in inima junglei.
"Fromagers" trees

Parca din alta lume...

Vedere din Biblioteca...

Rafinament...

Si o poarta spre suflet, spre trecut sau spre alta lume!

Ta Prohm - templul din Tomb Raider

2011-12-18T08:08:00.017+02:00

Construit in stil Bayon la finalul secolului 12 si inceputul secolului 13, de catre regele Khmer Jayavarman VII este unul dintre putinele locuri care a fost lasat aproape la fel ca in momentul redescoperirii site-ului in secolul 19. Este incredibil cum arborii seculari Spung (Tetrameles Nudiflora, fam. Datiscaceae) au imbratisat orasul stravechi in cele 6 secole in care a fost abandonat. Pentru imaginile suprinzatoare si peisajul impresionant, Ta Prohm ("ancestor Brahma") a fost ales ca site pentru filmarile la Tomb Raider.

Un melanj incredibil...

Simbioza piatra-lemn, jungla-arta sau reintoarcerea la esenta...

Bayon - Angkor Thom

2011-12-12T23:10:00.022+02:00

Bayon - sau locul in care am plans de bucurie. Pur si simplu atata frumusete nu mai incapea in sufletul meu si trebuia sa se manifeste cumva. A fost mai mult decat puteam duce:

Incepe cu multe ruine si coloane daramate, pentru ca atunci cand ajungi in curtea superioara sa ramai cu gura cascata. Totul se dezvolta pe verticala, intr-o armonie desavarsita. Te simti mic, mic printre zecile de turnuri cu Buddha pe fiecare latura. Locul e incarcat de sacru, de liniste, de divin.

Bayon a fost construit la final de secol 12, si este considerat un fel de "stil baroc" pentru zona Angkor.
Pentru mine a fost apogeul templelor. Bayon m-a impresionat cel mai mult. Bayon m-a facut sa plang de fericire, de prea multa bucurie. Bayon cu figurile lui enigmatice a fost cu adevarat templul sufletului meu!

Foto by Adina - mii de multumiri:

Angkor Wat - simbolul artei Kmere

2011-12-12T07:57:00.000+02:00

Angkor Wat este cel mai cunoscut monument al Cambogiei, iar poporul Kmer il considera simbolul natiunii. Construit in prima parte a secolului 12, a fost la inceput dedicat Zeitei Vishnu. In secolul 16 incepe sa fie un loc important de pelerinaj pentru adeptii Buddhism-ului.
Site-ul este deosebit de complex, incepand de la podul care traverseaza marele rau Siem Reap si care se continua cu aleea centrala (foto mai sus), numai pana treci de primele porti si ajungi la marele templu Angkor este o excursie in sine. Si parca in rit de trecere, totul este construit astfel incat sa te impresioneze, sa te simti mic si neinsemnat.
Cladirile sunt incredibil de bine conservate. Pe lateralele aleii sunt mici temple cu coloane inegrite. Totul este proportionat si cu migala daltuit in piatra in cel mai pur stil Kmer: treptele, coloanele, balustradele, peretii, tavanele, turnurile, tot:
Sute de metri de terase cu bazoreliefuri. Unele inca mai poarta culorile originale:

Si acum intram in curtea interioara a marelui templu:

Totul este construit proportional sau ca o "copie" stilizata a muntelui sacru Meru.
Stiu sa condimenteze vizita cu putina culoare: costume si masti traditionale
Si un student facandu-si tema:
Iar peste tot detalii suprinzatoare

Imagini din marele templu. Cat privesti cu ochii jungla imbratiseaza cladirile antice:

Abia de sus realizam cat de mare este situl Angkor Wat.

Caracteristice sunt treptele foarte inguste si abrupte (cam 15 cm latime si 30-40 inaltime). Cer atentie la urcare si grija multa la coborare...

Imaginea clasica oglindita in mlastinile laterale.

Am invatat ca daca acceptam chinul soarelui de pranz, cerul era mai frumos, locurile pustii (turistii retrasi la terase), culorile mai vii dar mai ales privilegiul de a te plimba intr-o zona sacra de unul singur, ca si cum ar fi fost dedicat tie, iar linistea locului putea efectiv sa ti se strecoare si sa iti umple sufletul.
Pentru mine un vis implinit.

Superblog 2011 la final

2011-12-12T07:47:00.005+02:00

Si iata ca aventura blogosferica s-a terminat, iar sambata oamenii s-au intalnit pentru povesti, aplauze, scurte discursuri, fotografii, strangeri de mana, aprecieri, networking si alte delicii non-online (de genul: tort, sampanie...). Atmosfera placuta si emotionanta, premii, sponsori si organizatorii care, dupa parerea mea au fost cei mai chinuiti intre toanele bloggerilor si conceptul evenimentului, care in sine este foarte fain, si sponsori (cu nevoile lor). Mi-au placut foarte mult oamenii care i-am intalnit in sala de la NH Hotels. Si cred ca dincolo de orice premii, acesti oameni sunt cel mai tare, cel mai adevarat beneficiu in urma acestui concurs...

Ma gandeam cate lucruri mi s-au intamplat in ultimele 3-5 saptamani. Acum mai putin de 1 luna paseam prin tempele de la Angkor Wat, intr-o lume suspendata in timp, un fel de bula atemporala, acum mai putin de 2 saptamani faceam snorkeling si caiac prin Koh Samui si rezervatia Ang Tong, acum 2 zile ma bucurm de munca depusa la Superblog 2011 (loc 3) alaturi de ceilalti participanti, iar aseara ma bucuram de viteza pe care ti-o ofera patinele pe gheata din Cismigiu. Cat de fain se simte gerul in obraji!

Ieri seara cred am avut chiar o mica revelatie.

Cat de mica mi se pare ca a devenit lumea, cat de accesibila.

Cred ca numai imaginatia noastra este limita! Cam asta gandeam acum cativa ani cand am scris versurile de mai jos (si este prima data cand le fac publice). Mi se par la fel de actuale si acum:

In departari am cautat
O pasare mai mandra si semeata
Dar nicaieri nu am aflat
Atata Fascinatie si Viata!

Cu aripile lungi, intinse,
Peste multime trece ca un Domn
E un manunchi intreg de vise,
E nebunie, e extaz, e OM!

Primul pas este sa re-incepem sa visam (am senzatia ca in ultimul timp am cam uitat sa facem asa ceva, prinsi de vacarmul cotidian).

Ca sa revin la Superblog, mi-a placut in mod deosebit un detaliu la final. Eu cred in faptul ca « nimic nu este intamplator ». Asa ca, la final de gala a fost un exercitiu aleator, o tombola. In urna au intrat numele celor 71 de participanti care au finalizat concursul. Premiul oferit de TVR era tot un notebook de la Asus, o bijuterie. Castigatorul a fost extras in fata noastra. Pe cine credeti ca a ales soarta ? Numarul 1, Robin Molnar. Mie personal mi s-a parut o confirmare, o confirmare a valorii lui si a faptului ca a fost cu adevarat cel mai bun. Ce a ales sa faca cu premiul mi s-a parut si mai frumos, insa il las pe el sa scris despre asta pe blogul lui.

Pentru mine Superblog 2011 a fost o « super » experienta, o lectie de viata cu de toate, si bune si rele, si eforturi si munca, cu rautati dar si cu multi oameni de calitate. Asa ca sunt recunoscatoare tuturor : sponsori, organizatori, competitori. Felicitari si inca un rand de multumiri.

Sarbatori luminate !

PS : multumiri « soacrei » pentru foto

Phnom Bakheng - Apus

2011-12-05T07:39:00.011+02:00

Construit in anul 907 este cunoscut sub denumirea de "Muntele Central". Situat pe cea mai inalta colina, ofera o priveliste fabuloasa. Este locul in care oamenii se aduna sa admire apusul de soare peste jungla, peste Angkor Wat & Western Baray.

Concursul National de Fotografie de Mediu 2011

2011-12-03T08:16:00.010+02:00

Concursul National de Fotografie de Mediu 2011 - Mare Nostrum

Premiul 1 - Sectiunea peisaje subacvatice:
Compozitie cu night dive & sclipirile lunii

Lucrarea castigatoare: Compozitie cu night dive & sclipirile lunii

Premiul 2 - Sectiunea elementele de biodiversitate marina:
Creveta de piatra (Palaemon elegans)

Fotografia: Creveta de piatra (Palaemon elegans)

Cao Dai Temple

2011-12-01T14:33:00.019+02:00

Cao Dai Temple este situat langa oraselul Tay Ninh, Vietnam. Este undeva la cca 80 de km de Saigon (Ho Chi Minh City). Cao Dai este o doctrina religioasa care imbina invataturile din Budism, Hinduism, Taoism, Confucianism, Crestinism, Islam si alte religii intr-o religie monoteista care promoveaza pacea. Isi are originea in Vietnam si a aparut in jurul anului 1920. Ei cred ca fondatorul religiei este Dumnezeu care a transmis direct invataturile, simbolismul, organizarea si chiar templul (Sfantul Scaun) at fi fost realizat cu indrumare divina. Se estimeaza a avea 2-3 milioane de adepti. (mai multe detalii gasiti pe Wikipedia).

Dincolo de cele cateva detalii de informare, senzatia pe care o traiesti cand intrii in templu si asculti cantarile lor este incredibila. Ti se zbarleste pielea, notele sunt atata de profunde, versetele prelungi, randurile de oameni si de coloane atat de perfecte... Dragoni fantastici impodobesc coloanele roz, flori de lotus incadreaza ferestrele, ochiul atotvazator din triunghi te urmareste peste tot. Adeptii in straie albe (desi stau pe jos sunt impecabile) tin spatele atat de drept incat par statui, batranii au un loc aparte in centrul templului si poarta straie colorate. Au chipuri severe si senine in acelasi timp. Te indruma sa urci la etaj si sa privesti templul de la balconul interior. Urcand treptele treci pe langa cei care canta (instrumental si vocal) asezati si ei intr-un cerc perfect si robe albe. Simboluri peste tot. Un templu plin de culoare si farmec, o lume atat de diferita de ceea ce stim noi. Probabil cel mai interesant loc de vizitat in Vietnam (la nivel cultural/spiritual).

Pagoda - Saigon (Ho Chi Minh City)

2011-11-29T20:42:00.027+02:00

Imi pare tare rau ca nu gasesc numele acestei Pagode din Saigon (Ho Chi Minh City), Vietnam. Este cu adevarat frumoasa cu o gramada de elemente impresionante: de la geometria etajelor, la statuile, marginile, lemnul superb lucrat, piatra cu migala sculptata, vegetatia luxurianta din curte. Totul e Zen. Plutesc miresmele betisoarelor parfumate care ard la fiecare altar. Are 2 etaje, fiecare cu altarul ei. Mi-a placut enorm cum imi zambeau oamenii, indulgenta din privirea lor cand ma vedeau incurcata in prag. Recunostinta din ochii lor cand ma descaltam singura si nu asteptam sa imi faca semne sa las incaltamintea afara. Bunatatea si seninatatea din ochii calugarilor pe care i-am surprins tinand slujba (singuri) la etajul 2. A fost o experienta incantatoare...

Senzational de frumos lucrat gongul si clopotul lui.

Aici imi pare rau ca nu pot atasa si mirosul...

Gongul se bate de 3 ori. Am avut ocazia in alta parte sa o fac.

Emperor Jade Pagoda (Chua Ngoc Hoang or Phuoc Hai Tu)

2011-11-28T20:26:00.012+02:00

In cartierul chinezesc din Saigon (Ho Chi Minh City) se poate vizita Emperor Jade Pagoda (Chua Ngoc Hoang or Phuoc Hai Tu). Imediat ce intrii in curte, te invaluie mirosurile puternice ale betisoarelor parfumate arse ca ofrande. Pe partea dreapta este un bazin plin de broaste testoase, iar curtea ofera o umbra bine meritata in cele 34C. Insa ceea ce conteaza, este experienta diferita, uimirea pe care o ai in interior, unde totul este atat de straniu, de complex: statui impresionante, ofrande cu fructe, flori, betisoare parfumate care ard in toate colturile. O atmosfera cu totul aparte, grea, apasatoare si totusi atat de incitanta si de fascinanta.

ai o senzatie de "mic"...

Colectia de... Rechini

2011-11-28T08:00:00.000+02:00

Etapa numarul 32 - Parteneri media

2011-11-28T07:16:00.017+02:00

Superblog 2011 - Parteneri media: TVR – Zon@ IT, RadioLynx, Connect, Photo Magazine, 121.ro, MediaLOOK, PRwave, MoneyWatch.ro, Obisnuit.eu, LexaVerzes.ro

TVR – Zon@ IT.
Emisiunea dedicata zonei IT de la TVR2 este una dintre putinele emisiuni care si-a propus sa ofere o viziune de ansamblu asupra domeniului. Cu o prezenta constanta in Social media : Facebook, Twitter, YouTube, Zon@ IT ofera o lunga si utila serie de review-uri de la hardware si gadgeturi si pana la jocuri pentru PC sau console, software sau ghiduri de utilizare a diverselor aplicatii si device-uri. Imi place modul in care foloseste canalul YouTube unde o intreaga comunitate de oameni interactioneaza si discuta despre cele mai diverse jocuri sau aplicatii. Sunt multe vizualizari pe fiecare filmulet, la fel si comentarii, interventii, fani, prieteni si subscriberi. Sunt chiar doua zone dedicate pe Youtube, una pentru jocuri si alta pentru stiri, hardware si software si gadgeturi, ceea ce mie una imi demonstreaza o grija deosebita pentru cei care urmaresc canalul si anumite sectiuni. Like on Faceboook de la mine si multumiri pentru implicarea in Superblog 2011.

RadioLynx
Cu RadioLynx m-am intalnit in direct inainte de a sti ca exista la emisiunea realizata de Superblog 2011 impreuna cu sponsorul Aventuria.ro de acum cateva saptamani. Dupa aceea, am cautat sa vad emisiuni, realizatori, activitate in zona retelelor sociale, etc, si m-am alaturat comunitatilor care ii urmaresc. Multumiri RadioLynx pentru prezenta in emisiune si pentru sustinerea proiectului Superblog 2011.

Connect
Revista Connect aduna cca 100.000 de cititori pe editie, si este printre cele mai citite si documentate publicatii de telecomunicatii si internet. Revista se adreseaza atat incepatorilor pasionati cat si specialistilor, iar domeniile tematice se extind de la telefonia mobila si cea fixa (ISDN, ADSL), pana la teste de smartphone-uri, laptopuri, sistem de navigatie, accesorii, jocuri si subiecte din aria Internetului. Connect se pozitioneaza ca cea mai mare revista de telecomunicatii din Europa si am regasit o comunitate destul de impresionata in zona retelelor sociale adunata in jurul Connect. Like din partea mea si multumiri pentru mediatizarea Superblog 2011.

Photo Magazine
Ca orice persoana pasionata de fotografie de Photo Magazine am auzit de ceva vreme. Vorbim de o publicatie care combina arta fotografica cu tehnica foto sun aceeasi coperta si prezinta cele mai reusite fotografii realizate de artisti romani. Se adreseaza celor pasionati de fotografie, indiferent ca sunt amatori sau profesionisti. Ii regasim alaturi de comunitatile online. Like pe Facebook din partea mea si la cat mai multe realizari, pentru ca, dincolo de orice, fotografia este perceputa ca « proces meditativ si exaltare a sufletului! »

121.ro
Comunitatea femeilor senzationale! Cred ca orice alte cuvinte sunt de prisos. Linkul va invita intr-o calatorie online despre oameni minunati, familie, monden, sanatate, preventie, dieta, moderatie, wellness, cariera, spiritualitate, etc. Like !

MediaLOOK
Compania PR care sustine Superblog 2011 este specializata in redactare, publicare si distributie de comunicate de presa; resurse media pentru jurnalisti si monitorizare de presa. Ii regasim pe Facebook si Twitter. Like !

PRwave
PRwave este recunoscut si apeciat deja ca website dedicat in totalitate expertizei in imagine, comunicare si relatii publice pentru afaceri. PRwave sunt primii care au lansat in Romania si servicii inedite – primul fiind serviciul de PR integrat – campanii de relatii publice, imagine si comunicare online complete derulate prin intermediul site-ului. Specialisti in comunicare, PR, Marketing, mass-media, specialisti in imagine, tineri care aspira la o cariera in domeniul comunicarii, oameni de afaceri, toti reprezinta publicul tinta dar si comunitatea adunata in jurul PRwave.

MoneyWatch.ro
Din momentul in care am citit misiunea, am inregistrat imediat in blogrollul meu. Exista oameni care au de spus ceva in aceasta lume. Modul in care curge textul, argumentatia, ideile, calitatea discursului m-au transformat intr-un fan. Like !

Obisnuit.eu
Se declara « Blog despre tehnologie si placeri cognitive » si a castigat editia 2010 a Superblog. Pe Facebook il regasim cu motto-ul « Tehnologie si optimism ». Imi place si aici misiunea declarata : Misiunea websitului este de a te informa si de a-ti face ziua mai frumoasa. Sunt atat de putini oamenii care fac ceva doar pentru a oferi celorlalti ceva, in mod gratuit si cu si din placere. Like !

LexaVerzes.ro
Cu trei participari consecutive la Superblog, pe podiumul de premiere anul trecut cu medalie de bronz Alexandra Verzeș scrie cu mult bun simt si cu un spirit de observatie fin. Imi place si o voi urmari. Like !

Multumiri tuturor partenerilor media ai...
Silvia

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/24/superblog-2011-etapa-nr-32/

Etapa numarul 30 - Prius

2011-11-28T04:56:00.008+02:00

Masinile hibride sunt o necesitate, o etapa si un prim pas de adaptare a omenirii catre conditiile ce vor urma. Traim pe o planeta pe care o exploatam intens de ani buni, iar resursele ei sunt limitate. Subiectul acesta propus de Toyota, eu cred ca este cu mult mai profund decat ceea ce inseamna transformarea industriei auto in urmatorii ani.

Ganditi-va la implicatiile economice la nivel mondial. Sa ne imaginam doar pentru o clipa ca saptamana viitoare se va termina si ultimul strop pe petrol din lume. Ce ar insemna sa fim nepregatiti? Ce ar insemna sa nu avem nicio alternativa? Ne-am opri? Nu ne-am mai deplasa? Lantul alimentar s-ar opri? Dar business-urile? Dar economiile nationale si si cea globala, interconectata déjà pana la cele mai mici detalii cu economiile nationale? Ar insemna haos? Ar duce la razboi civil generalizat? Posibil! Eu cred insa ca omenirea a inceput cu cativa zeci de ani inainte de o asemenea imensa criza sa gandeasca alternative, si nu numai pentru petrol, pentru mai toate sursele de energie.

Nu-mi amintesc acum 20 de ani sa fi vazut pe la mare campuri de eoliene, acum incep sa apara (iar noi stim bine ca suntem in urma), alte tari folosesc cu succes energia eoliana de ceva vreme. Si mai exista pe planeta aceasta multa, enorm de multa energie pe care habar nu avem sa o folosim in avantajul nostru. Ar mai trebui sa trecem la tabla de proiectare, sa mai invatam, sa mai inventam, este loc cat cuprinde. Cata energie din valurile oceanelor, cata energie in descarcarile electrice, in vantul uraganelor, planeta noastra e energie pura, ea in sine, daca am invata sa o folosim, sa o stocam cu randamente mari (nu cum fac azi acumulatorii)…

Pe de alta parte, discutia cu masinile hibride, implica dupa parerea mea si o transformare in comportamentul oamenilor. Una profunda, de la cai putere si consum, asa cum s-a trait in ultimele decenii, la responsabilitate, ecologie, gandire vizionara, etc. Pe drumurile normale nu ai nevoie de sute si sute de cai putere pentru a-ti arata « muschii » nu despre asta vorbim atunci cand avem nevoie sa ne deplasam. Noroc cu criza economica din ultimii ani care ne-a invatat sa alegem masini cu un consum mai bun. Sper sa ajungem la a intelege faptul ca doar pentru ca ne-am nascut oameni, nu ni se cuvine dreptul de a distruge aceasta lume.

Masinile hibride sunt, dupa parerea mea, deschizatori de noi drumuri, de noi orizonturi. Prin introducerea unei asemenea tehnologii la nivel de serie. Toyota se pozitioneaza ca o companie vizionara si incearca sa educe comportamentul in trafic al soferilor. Le ofera oamenilor alternativa catre eleganta, confort, modern, tehnologie, pentru a le usura trecerea de la motorul 100% pe carburant cu care am fost cu totii obisnuiti, la combinatia silentioasa cu doua motoare electrice si un mod EV care permite condusul in modul exclusiv electric. E o schimbare de mentalitate. Cred ca ar merita cu adevarat, ca toti cei care am scris despre acest subiect, si toti cei care au citit aceste idei, sa mergem si sa solicitam un test drive. Sa incepem chiar noi, cei care scriem sa « simtim » ceea ce propune Toyota: «un design intuitiv care apeleaza la simturi».

Faptul ca industria auto se va schimba radical? Aceasta este o cerititudine. O noua generatie de masini hibride, vor face trecerea catre cine stie ce fel de mijloace de transport (nepoluante) ale viitorului. Automobilul care sa functioneze cu apa? Sa nu uitam ca apa este cea mai mare resursa a planetei. Probabil inca la limita SF, desi teoria conspiratiei spune ca déjà exista tehnologia, insa marii producatori de petrol au cumparat licentele si asteapta momentul potrivit pentru a-si reorienta business-urile, insa nu imposibil.

Dar pana atunci vor mai trece generatii intregi. Eu cred ca noi cei de acum vom trai perioada sau « epoca » hybrid. Eu cred ca asta au vazut si strategii si vizionarii de la Toyota. De aceea cu modelul Prius primul model auto hibrid de serie din lume, echipat cu noua generatie a tehnologiei Hybrid Synergy Drive, Toyota isi asuma riscul de a produce schimbarea si are curajul de a ne propulsa, in stil hybrid, la nivel de serie.

Welcome to Prius! Welcome to a new world!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/22/superblog-2011-etapa-nr-30/

Etapa numarul 33 - Organizatori

2011-11-27T18:37:00.005+02:00

Dragii mei, se pare ca a venit si vremea feedback-ului. In primul rand va multumesc frumos (mai ales lui Albert), pentru ca mi-a facut cunoscut acest gen de concurs. Recunosc ca atunci cand m-am inscris in concurs nu am citit asa cum trebuie regulamentul. Intre timp l-am recititit cu interes, si iata care este opinia mea.

In primul rand am sa ma refer la ceea ce mi se pare foarte ok. Mi se par foarte simplu de inteles si clare: conditiile de participare, obligatiile bloggerilor, lista de premii. Imi place ca depunctarea pentru zilele de intarziere se face de sistem in mod automat si astfel se evita erori. Am apreciat foarte mult comunitatea inchegata online prin Grupul de Facebook. Mi-ar placea ca acesta sa fie obligatie si pentru Sponsori, desi imi dau seama cat de greu este sa ii obligi pe cei care sponsorizeaza.

Ce as mai schimba ? Haideti mai bine sa reformulam putin. Mai degraba sa va povestesc ideile mele, si voi puteti sa spuneti mai bine daca sunt ok sau nu, pentru ca voi sunteti singurii care cunoasteti chiar toate mecanismele si obligatiile pe care SwissPlan in calitate de organizator le are de mediat intre bloggeri si sponsori.

Mi-ar placea un alt mod de jurizare. Mai toate concursurile, permit si un feedback din public, alaturi de cel al sponsorului (care este firesc sa cantareasca mult). Multe concursuri arunca deciziile dureroase in public (a se vedea concursurile de la TV unde se voteaza prin SMS eliminarea unuia sau altuia din concurs – acesta fiind si o modalitate de monetizare, evident). Am dat acum exemplul extrem. Cred insa ca un concurs ca Superblog ar merita sa beneficieze si de un feedback din public fata de materiale. Asa ceva cred ca ar veni sa creasca mediatizarea virala a concursului. Altfel, concursul ramane in limitele comunitatii de bloggeri intrate in competitie si al sponsorilor. Foarte greu va fi urmarit de alte persoane decat cele implicate direct in competitie. Pentru ca aceste persoane se simt in plus, sunt in afara cercului!

Mi-ar mai placea ca la fiecare proba, cele cateva criterii care formeaza nota sa fie exprimate la fiecare proba. Astfel, se ofera un feedback din partea sponsorului. Bloggerul va intelege unde a gresit sau ce minus a avut pentru a obtine un punctaj mai bun. Mai ales ca exista sponsori cu mai multe probe, se pot deduce anumite directii catre care sponsorul tinde. (ex : 20% respectarea temei, 30% corectitudinea informatiilor, 10% creativittate, etc…). poate fi un efort in plus pentru sponsor, insa ar creste semnificativ transparenta perceputa fata de notare.

Ar mai fi frumos de urmarit in etapa de notare, un top al fiecarei probe in parte. Acum ar trebui adunate datele prin culegerea lor manuala pe fiecare link/cont de blogger. La fel si atunci cand exista premii suplimentare legate de proba respectiva, undeva ar trebui publicati castigatorii (intermediar – pentru ca nu stim daca vor termina sau nu concursul).

Mi-ar mai placea in regulament sa vad clar ce se intampla cu diacriticele ? Sunt motiv de depunctare ? De ce au fost atat de multe discutii pe aceasta tema ? Un simplu rand in regulament ar rezolva un intreg val de comentarii. Tot in regulament ar trebui sa fie clar (si penalizat de sistem automat) depasirea numarului de caractere permise (acel +/- 10%) alaturi de pragurile de depunctare.

Acum niste ani, am decis sa fac un master online. Era primul de acest gen din tara, si dificultatea nu consta in a obtine o nota de trecere la o materie, ci in a indeplini toate cerintele care compuneau acea nota : 30% prezenta online la cursuri, 30% test grila online, 30% referat, 10% feedback colegi. Acesta era lucrul care facea interesant si atractiv masterul. Te tinea in priza, aveai nevoie sa muncesti pentru a forma o nota din bucati. Mi-ar mai placea reglementat chiar si feedback-ul bloggerilor fata de materialele concurente…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: hhttp://pcnews.ro/2011/11/24/superblog-2011-etapa-nr-33/

Etapa numarul 31 - ASUS Social Media

2011-11-27T13:26:00.009+02:00

1. ASUS Romania Facebook: http://www.facebook.com/ASUS.RO
2. SuperBlog: http://superblog.pcnews.ro/
http://pcnews.ro/2011/11/23/superblog-2011-etapa-nr-31/
3. ASUS Romania YouTube: http://www.youtube.com/user/ASUSRomania
4. LINK NEWSLETTER ASUS: http://techinstyle.ro/newsletter.html
http://www.peoplering.com/read.php?id=73278a4a86960eeb576a8fd4c9ec6997
5. ASUS Romania Twitter: https://twitter.com/#!/ASUSROMANIA

Ordinea preferintelor mele mai sus de la 1 la 5 unde 1 este canalul considerat ca fiind cel prin care se comunica cel mai bine. Am intarziat putin cu raspunsul pentru a obtine de la Asus un link cu un newsletter. Pentru a putea face un top este firesc sa vezi un newsletter, nu doar sa pui un link de inregistrare. Mai jos gasiti o captura de ecran a ultimului newsletter Asus.

Welcome Asus in Social Media!

Desi nu este obligatorie explicatia am sa las un feedback:
1. Facebook pentru ca din toate canalele Social Media a prins cel mai bine in Romania, deci atata vreme cat target-ul este pe Romania, alegerea este potrivita
2. Superblog - pentru ca este alaturi de bloggeri si printre putinele companii care inteleg si au curajul sa iasa din sfera canalelor clasice
3. YouTube - este o jucarie inca insuficient exploatata de Asus, dar sunt convinsa ca va inflori. Este de fapt canalul prin care (ca si particulartitate a activitatii) ar permite cele mai frumoase posibilitati de comunicare. comunicare multimedia care va aduce indexare foarte buna.
4. Newsletter - pentru ca se este o comunicare directionata direct catre un target care deja si-a dat acceptul pentru comunicare (permission marketing)
5. Twitter - pentru ca sunt mesaje catre masa si mai putin personalizare. Este totusi un canal care a prins in Romania la liderii de opinie. Poate aduce beneficii ok oricarei companii.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/23/superblog-2011-etapa-nr-31/

Etapa numarul 28 - Cadoul ASUS

2011-11-21T02:06:00.004+02:00

Craciunul… timp de povesti , timp pentru familie si prieteni. Ne reunim cu toti cei dragi dupa un an, iar atunci avem atat de multe de povestit… Este intr-un fel si o perioada de bilant, atat la nivel personal, cat si in comunitatea din care facem parte. Craciunul mai este si un timp al cadourilor, al colindelor si cozonacilor, al mirosului de brad, al bulgarilor de zapada si evident timpul lui Mos Craciun :). Oare cum reuseste Mos Craciun sa indeplineasca cu atata precizie dorintele atator copii (mici si mari deopotriva)? Cu siguranta are nevoie de ajutor si de ucenici priceputi care sa asculte pe la porti de suflete si sa descopere cate o dorinta inca nerostita.

Cam asa ma simt si eu acum, un mic ucenic pentru Mos Craciun, caci am reusit sa aflu cam ce si-ar dori prietenul meu. Cumva va trebui sa ii soptesc Mosului, astfel incat acesta sa il dea in lucru la Atelierul de Productie la timp, astfel incat pachetelul sa ajunga sub brad, exact la momentul desfacerii cadourilor. Am sa il rog insa pe Mos sa imi trimita mie cadoul cu cateva momentele inainte de livrare, pentru a-l umple cu o serie de noi minunatii. Pentru ca atunci cand prietenul meu va deschide Tableta Eee Pad Transformer de la Asus, pe ea sa regasesca si fotografiile de la excursia la schi din Austria de acum 2 saptamani, fotografii pe pe care el considera ca le-a pierdut.

Bine, oricum o surpriza va mai avea. El isi doreste doar o tableta (ca orice copil mare), insa eu m-am gandit sa ii spun Mosului de Asus Transformer, gandindu-ma si la momentele in care copilul adorme si ramane o persoana activa in zona de business, asa ca tableta lui transformata in notebook sa continue sa ii fie de folos cu si mai mare succes. In plus este usor si elegant, stilat si cu o textura excelenta care ofera o senzatie tactila buna. Adica, la munca sau cu prietenii, Transformer ii va oferi o nota de eleganta si rafinament tehnologic. Este un gadget perfect. Si Mosul mi-a dat dreptate atunci cand i-am povestit, asa ca a trimis la atelierul de productie comanda asa cum i-am sugerat eu…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/20/superblog-2011-etapa-nr-28/

Etapa numarul 29 - ASUS Slogan Maker

2011-11-21T00:49:00.012+02:00

ASUS Slogan Maker

"Zenbook - elegant si fluid. Sustine starea ta de Zen!"
"ROG - inovatie si comunitate. Tehnologie pentru copilul din tine!"
"Seria N - exclusiv multimedia. Bucuria senzoriala din universul tau!"
"Lamborghini - pasiune si extravaganta. Alearga cu viteza unui campion!"
"Transformer - tableta sau notebook? Schimbarea care indeplineste dorinte!"

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/21/superblog-2011-etapa-nr-29/

Etapa numarul 27 - AMD Eyefinity

2011-11-19T16:58:00.010+02:00

Anul acesta am propus ca modalitate de promovare a companiei pentru care lucrez, un filmulet de tip corporate pe care sa il distribuim in sfera social media. Dupa ce am reusit sa obtinem imaginile brute si sa gasim si solutia succesiunii cadrelor intr-o poveste care sa capete un anumit sens, s-a trecut la partea de montaj. Pentru ca lucrurile sa mearga mai usor, i-am propus amicului meu care realiza montajul sa lucram impreuna. Asadar am mers la el la birou si trebuie sa recunosc ca am ramas putin socata. Pe biroul lui se aflau 3 monitoare.
Vazand uimirea mea mi-a explicat ca este o solutie oferita de compania AMD, care a lansat de curand tehnologia multi-monitor AMD Eyefinity, tehnologie dedicata in special profesionistilor care lucreaza in domeniul editarilor si creatiei de continut digital (Digital Content Creation - DCC), dar cu aplicatii si in zona proiectarii asistate de calculator (Computer Aided Design - CAD), la un cost foarte ok. De asemenea incepuse el sa se laude, la final de program, monitoarele lui se transformau intr-un teren de joaca, si de data aceasta terenul de joaca ii oferea o experienta de joc panoramica.

“Hai sa ne apucam de treaba” mi-a zis si a pornit ditamai sistemul. La inceput nici nu reuseam sa urmaresc ceea ce face, pentru ca nu cuprindeam cu privirea mai mult de 1 monitor. Apoi am inceput sa deduc care era secretul si de ce era fascinat de AMD Eyefinity. In primul rand nu mai trebuia sa schimbe aplicatiile in care lucra lasandu-le in bara de jos, pur si simplu le tragea in lateral pe alt monitor. Aplicatiile ramaneau astfel toate deschise si ii ofereau o vedere de ansamblu excelenta astfel incat putea edita foarte usor. Cel mai fascinant a fost cand a inceput sa foloseasca Adobe Premiere, programul in care mi-a realizat montajul filmului: pe un monitor vedea secventele selectate din materialul brut, pe altul facea imbinarile, trecerile intre secvente si mai avea deschisa si partea de voiceover pe care o potrivea cu imaginile editate. Oare cum lucra inainte de inventia cu 3 moniotare? Tehnlogia AMD Eyefinity il ajuta in mod evident si ii crestea foarte mult productivitatea.
La un moment dat s-a oprit sa se distreze pe seama mea si a fasinatiei in care cazusem. Si eu editez materiale pentru zona de print si evident ca imi fugea gandul la 3 machete separate lucrate in paralel si pe care le comparam conceptual… si iar s-a simtit dator sa imi explice ca tehnologia AMD Eyefinity permite conectarea la o singura placa video a pana la 6 monitoare, rezolutia crescand astfel exponential cu numarul de dislpay-uri.

La final de sesiune de munca comuna, a deschis evident si un joc “cu impuscaturi” si mi-a aratat diferentele intre cum percepi acelasi joc pe un display normal cu rezolutie de 1920x1200 si cum “il simti” pe Medal of Honour (jocul) pe o rezolutie de 6060x1200. Incomparabil si fascinant in acelasi timp!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/19/superblog-2011-etapa-nr-27/

Etapa numarul 26 - Cadoul de Craciun IDEAL

2011-11-19T04:30:00.010+02:00

Craciunul este o perioada cu adevarat magica a anului. Ne pregatim cu destul de mult timp inainte pentru a-l sarbatori asa cum se cuvine, cu caldura si miros de brad si cozonac, cu vizite la cei dragi noua si cu toti prietenii impreuna. Ne agitam inainte pentru a fii multumiti cu alegerile noastre si a-I bucura cu adevarat pe cei care conteaza din vietile noastre. Iar noaptea Craciunului ne linistim si ne bucuram alaturi de cei dragi cand desfacem cadourile frumos impaturite de sub brad. Un moment cu adevarat desavarsit.

Sunt asa de multe Cadouri de Craciun pe care vreau sa le fac: familiei, prietenilor dar si la munca clientilor. Am studiat online sute de posibilitati si mi se invart in minte acum atatea variante, incat nici nu stiu la ce anume sa ma opresc. Totusi, cel mai plin de mesaj, de caldura si de dragoste, cel pentru care mi-am stors cu adevarat imaginatia este acela conceput pentru una dintre cele mai dragi persoane din viata mea.

Am sa va povestesc astazi despre cadoul de Craciun pe care m-am gandit sa il fac prietenului meu in acest an. Am stat multa vreme si m-am gandit ce ar putea sa atinga o coarda sensibila la el si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa fie un cadou simbolic, un cadou care sa ii reaminteasca de modul extraordinar in care ne-am cunoscut. Cu o prima idee formata, am inceput sa caut pe internet, si mi-a placut un set de birou de la Borealy. Un set de birou cu elemente simbolice legate de calatoriile cu iahtul prin zonele paradisiace ale acestei lumi. Mi s-a parut cu adevarat potrivit pentru ca noi ne-am cunoscut la scufundari, intr-un grup format absolut intamplator de o agentie de turism din Germania. Imi doaream foarte mult sa ma scufund intr-o anumite zona, si cum niciunul dintre amici mei nu imi impartaseau dorinta, am ales o excursie oferita de o agentie de turism renumita din Germania, cu riscul de a nu cunoate pe nimeni. In prima zi am discutat amabili in limba engleza despre scufundari si cele mai bune locatii din acea insula, pentru ca abia a doua zi sa punem intrebari legate de unde venim si ce facem J, deh, asa sunt scafandrii, mai intai interesati de “diving site” si apoi de restul.
Apoi m-am gandit sa adaug o sampanie fina, pentru a simti cu adevarat sarbatoarea Craciunului impreuna (a primului Craciun impreuna), asa ca pe langa setul de birou m-am gandit sa adaug si o sampanie MUMM cu frapiera. Imi mai lipseau doar 2 pahare de sampanie, pe care le-am gasit tot online si am simtit ca am adaugat aici cam tot ce ai fi fost necesar.
Dupa care m-am gandit cum anume sa le impachetez, aveam obiecte delicate si fine, dar parca mai doream si putin amuzament pe langa. Suntem amandoi oameni plin de voiosie si hazlii, asa ca le-am impachetat intr-o cutie tare de carton, care sa protejeze obiectele fragile, apoi le-am introdus intr-o geanta specifica de scufundari, pentru a crea o asteptare cu totul diferita. Am creat astfel o aparenta care sa duca cu gandul la un obiect pentru scufundari ca si Cadou de Craciun, tocmai pentru a spori ulterior uimirea, surpriza si atmosfera pe care o concepusem pentru adevaratul Cadou de Craciun.
Pentru ca inauntru, aveam un cadou elegant si personalizat, simbolic, un obiect de calitate pe care stiu ca l-ar fi tinut pe birou pentru a-i oferi un motiv sa zambeasca in fiecare dimineata, aveam sampania fina, un element care sa fie impartasit in seara de Craciun, pentru ca dincolo de orice Craciunul este timpul generozitatii, al apropierii, al familiei si al dragostei…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli proba: http://pcnews.ro/2011/11/18/superblog-2011-etapa-nr-26/

Etapa numarul 25 - Super monitoare

2011-11-18T13:23:00.008+02:00

Sunt absolut indragostita de meseria mea. Creativitatea, libertatea de gandire si de manifestare pe care marketingul ti le permite in fiecare zi, sunt tot ceea ce imi trebuie pentru a pleca la munca cu zambetul pe buze. Pentru a reusi sa obtii realizari in fiecare zi, trebuie sa faci cu placere meseria pe care ti-ai ales-o candva. Eu sunt unul din oamenii aceia norocosi care se pot lauda cu asa ceva.

Ca o scurta paranteza, cand eram mai mica, unchiul meu pictor realiza reproduceri dupa unele dintre cele mai renumite panze din lume. Erau asa de frumos realizate si incercam si eu, insa nu toti au acest har. Mi-a ramas de atunci dorinta de a face ceva frumos cu mainile. Din pacate pictura, doar o admir sau o cumpar, nu pot sa desenez nimic frumos.

Apoi cariera mea in marketing a pornit intr-o companie din zona media. Am luat atunci contact cu multi DTP-isti, oameni care realizau machetele de presa, care pregateau pentru tipar o gramada de reviste sau tot felul de brosuri. Si mi-a placut foarte mult sa lucrez cu ei, mai toti erau super “de gasca”. Ani de zile am vazut cum lucrau si fara sa realizez am invatat si eu. Abia acum reuseam sa fac ceva frumos cu mainile, doar ca in format electronic: pictam cu ustensilele din Photoshop, modificam imagini, cream altele, adaugam efecte, decupam tot felul de elemente si le imbinam, o intreaga paleta de lucruri frumoase a caror limita era numai imaginatia mea.

Acest lucru m-a ajutat foarte mult pentru ca este asa de fain pentru un om de marketing sa poata cere de la agentia cu care lucreaza sau de la DTP-istul de pe proiect exact ceea ce a gandit, sau si mai tare este ca la o simpla privire sa gaseasca erorile de editare ale brosurilor sau materialelor de trimis la tipografie. Este un avantaj enorm si pentru ca in caz de urgenta, pui mana si faci tu direct, sari peste etape, urgentezi proiecte, reusesti sa indeplinesti deadline-uri aparent imposibile, doar pentru ca stii cate ceva in plus. Asa am facut pentru companiile la care am lucrat si materialele si-au atins scopul.

Pe undeva a ramas o placere personala sa le realizez, si inca mai accept proiecte de acest gen in afara jobului, doar pentru bucuria de a face ceva frumos cu mainile. Doar ca de acasa am o reala problema, lucrez de pe un laptop si culorile pe care acesta le poate arata sunt tare diferite de codurile de culoare pe care eu trebuie sa le dau la tipografie. Si este un chin sa le calibrezi. As avea cu adevarat nevoie de un monitor PA246Q cu un gamut (spectru de culoare) extins, capabil sa redea peste 1,07 miliarde de culori. Un asemenea monitor ar putea cu adevarat sa fie calibrat si cu tipografia, si atunci as reusi sa vad culorile pe care le trimit la tipar asa cum ele vor aparea pe print.

Stiu de la DTP-isti ca ei atunci cand era selectata o tipografie ca si furnizor de print, calibrau monitoarele cu tipografia, pentru a folosi un “limbaj de culoare comun” si pentru a diminua diferenta oricum existenta intre spectrul RGB (red, green, blue) folosit de toate monitoarele si CMYK (cyan, magenta, yellow, black) folosit de masinile tipografice. Un monitor PA246Q care ofera cu 30% un spectru de culori mai mare decat panourile LCD standard, poate realiza aceasta calibrare. Daca mai adaugam si functia multitasking Picture-in-Picture, prin care se pot vizualiza imagini de la mai multe surse, va puteti inchipui cat de simplu si rapid as putea realiza materialele publicitare.

Evident ma incanta si elementele de ergonomie ale PA246Q: unghiul de vizibilitate mare si pe verticala si pe orizontala si posibilitatea de a roti ecranul la 90 de grade pentru a facilita citirea documentelor de format portrait. Per ansamblu este un monitor util pentru ceea ce fac si ar putea duce la o crestere a productivitatii proiectelor personale.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/17/superblog-2011-etapa-nr-25-2

Etapa numarul 24 - Autonom si bloggerii, in social media

2011-11-16T03:55:00.005+02:00

Modul in care este conceputa aceasta proba mi se pare foarte discret. Se cere un feedback liber de la bloggeri care evident va genera si un flux de idei bune de implementat, fara sa para agresiv sau excesiv de advertorial.

In primul rand depinde foarte mult care este pozitionarea pe care o doreste Autonom in piata. Pe sectiunea de inchiriere masini lux, cu siguranta prin bloggeri se ating mai putin persoanele vizate (poate cu exceptia catorva nume aparute putin si pe sticla). Pe sectorul de mijloc insa, mi se pare o carte castigatoare prin Bloggeri, pentru ca sunt majoritatea oamenilor cu prezenta in social media. Iar social media, cel putin la acest moment este fenomenul care mobilizeaza cele mai mari mase de oameni la nivel mondial.

Ceea ce mi se pare ca mai poate dezvolta Autonom, este sa inceapa sa diversifice clasificarile masinilor si sa inventeze grupuri de apartenernta la ele. Un prim pas este facut cu evenimentele de la Sibiu si Cluj. L-am putea denumi pe acela: redescoperirea valorilor culturale romanesti. Si este cu adevarat constructiv faptul ca Autonom indeamna putin la o educare si constientizare a ceea ce avem deja si am putea exploata (pozitiv) in tara asta. Ar mai fi loc de o categorie offroad, care sa joace tot un rol educativ (chiar pe 2 segmente): in prima faza ar putea sa popularizeze locuri mai putin cunoscute in Romania, care au o valoare extraordinara, si sunt cautate in mod special de turistii straini, dar si pe parte de constientizare si protectie mediu. Pe undeva, prin natura activitatii, Autonom are nevoie de actiuni de tip CSR pe zona de mediu. Le-ar putea imbina cu gratie, fara a umfla exagerat bugetul de cheltuieli.

Apropo de asta, se poate gandi o asociere cu o companie de turism, impreuna cu care sa se organizeze si pe la noi mici “safari”-uri cu “rasarit de soare la punctul X de pe malul marii si in drum cateva dune de nisip (naturale / facute de om) sau un pitoresc condus de dimineata printre stuf si papura la limita deltei. Este doar un exemplu de sposorizare de actiune. Apoi duceti bloggerii pe acolo si sa vedem daca nu sunt mai toti incantati de experienta. Si orice experienta pozitiva este impartasita azi in online / social media si poate sa creeze o relatie pe termen lung.
Mai exista si alte posibilitati (limitate numai de bugetul alocat): de la probe de indemanare la condus/parcat in spatii imposibile (cu bloggeri sau tot felul de invitati), pentru a folosi si masinile berline, probabil cele mai multe din flota Autonom, pana la sponsorizari de raliuri internationale sau Caravane Autonom in zonele cele mai putin cunoscute ale lumii (in asociere cu sportivi cunsocuti sau sporturi rare, sau echipe de cercetatori romani in locuri indepartate ale lumii: ex: speologii romani in Expeditia Speologica internationala Laos 2010 si 2011, pentru descoperirea modalitatilor de exploatare a unuia dintre cele mai mari rezervoare naturale de apa si ajutorarea populatiei autohtone, etc.). Pentru mine, sustinerea unor asemenea expeditii si eforturi de cercetare m-ar face cu adevarat fericita si m-ar determina sa scriu cu mult entuziasm. Pentru ca in Romania sunt putini cei care aleg sa investeasca in cercetare, inovare, dezvoltare. Si tocmai aceste domenii sunt cele pentru care oameni modesti dar extrem de bine pregatiti si scoliti, fac eforturi incredibile. Poate nu acesti oameni sunt direct target-ul Autonom pe zona de inchiriere, insa asemenea actiuni fac interesul presei (locale si internationale) si ajung sa ofere brand awareness-ul necesar unei companii si un intreg val de simpatie si din partea bloggerilor.

Ca stil de viata, probabil eu personal fac parte dintr-o categorie sau grup foarte restrans. Eu caut natura cat mai neatinsa, zonele cat mai salbatice si mai inaccesibile, asa ca mi-e greu sa cer pentru mine ceva in mod direct de la Autonom. As fi fericita sa ii vad alaturi de romani in expeditii prin: Mongolia, zona arctica, Australia, Patagonia sa duca impreuna steagul Romaniei si numele ei si al Autonom, fireste, in tot felul de misiuni de la cercetare la sport sau cultura... pana in cele mai indepartate colturi ale lumii.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/15/superblog-2011-etapa-nr-24/

Etapa numarul 23 - Zenbook

2011-11-15T02:50:00.009+02:00

Astazi am fost din nou singura in Cambogia. La micul dejun am incercat sa negociez un drum comun cu prietenii mei, insa se pare ca avem cu adevarat obiective diferite. Pentru mine complexul de temple de la Angkor Wat inseamna o calatorie spirituala, pentru ei inseamna niste pietroaie, foarte multe pietroaie, impresionante ce e drept, insa de care se plictisesc repede... Trebuie sa respectam insa stilul de viata al fiecaruia.

Asadar am sa revin la mine. Am luat acelasi tuck-tuck de ieri si am plecat singura sa exporez Angkor Thom, fosta mare capitala Kmera din secolul 12. Cu o zi inainte vazusem templul, si pentru prima data dupa vreun an am plans de bucurie, de prea multa frumusete pe care inima mea nu o mai putea cuprinde. Dadea pe dinafara si dadea sub forma de lacrimi. Era o caldura infernala si pentru cateva minute m-am ghemuit intr-un fel de intrand pe care usor il puteai lua drept o chilie. Am stat acolo cu ochii fixati pe turnurile cu cate un Buddha pe fiecare latura, minute in sir, pana cand am simtit ca nu mai gandeam nimic, ca ce era afara era si la mine in minte, un fel de stare Zen.
Astazi am mers mai departe catre Preah Knan, un loc ales la nimereala pe harta. Erau foarte putini turisti si pe undeva m-am bucurat. Locul acesta mi-a depasit orice asteptare, imaginatie sau dorinta. Era un intreg oras, cu case, coloane, temple, pana si o biblioteca, mai toate in stare perfecta de conservare, cu bazoreliefuri care inca purtau culorile originale antice. Toate erau impletite armonios cu radacinile unor arbori seculari. O simbioza perfecta, un moment de timp oprit definitiv din istorie. Zen, peste tot in jurul meu plutea o stare, Zen!

Apoi un element a venit sa imi strice starea de visare, de beatitudine, de Zen: mi s-a terminat cardul la aparatul foto. Facusem sute de poze de dimineata, vroiam sa iau totul cu mine sub forma foto, incercasem multe setari astfel incat sa pastrez atmosfera fabuloasa. M-am asezat pe o piatra si m-am sprijinit de peretele bibliotecii. Cum purteam sa las un eveniment marunt sa imi strice starea de Zen? Zen... daca as fi avut acum un Zenbook... transferam totul si fluxul de informatii din interior se echilibra, se salva definitiv pe notebook.
Zenbook-ul este un excercitiu la limita dintre filosofie si tehnologie. Mi-ar fi luat 2 secunde sa-l deschid, aplicatia de download foto aproape ca s-ar fi deschis instantaneu, iar la viteza cu care opereaza, cei 8 giga de foto s-ar fi transferat imediat. E mic, usor, simplu si sofisticat in acelasi timp, nu cred ca m-ar fi deranjat prea mult in rucsacelul meu, mai mult, as fi putut sa ascult in surdina, in bibioteca veche de mii de ani sunetele de la templul Chao Dai din Vietnam, templul care acum cateva zile ma redusese complet la tacere. Tehnologia ASUS SonicMaster cu care este echipat Zenbook-ul ar fi redat cu fidelitate fiecare coarda ciupita, fiecare taler atins, fiecare trompeta in parte, buciumul cu reverberatii profunde.

Cred ca aici era locul ideal pentru asa ceva: In pustietatea locului, pe lespezile de piatra ale bibliotecii din orasul impletit cu natura. Mai mult ca oriunde in orasul de piatra uitat in timp, in filosofia Zen cu care acesti Kmeri lucrasera piatra cu atata maiestrie, mie personal, in singuratatea acestei zile, Zenbook-ul mi-ar fi fost acel tovaras care sa asigure toate cele necesare: lipsa de griji pentru stocarea amintirilor, muzica, viteza, simplitatea si nu in ultimul rand, mi-ar fi imprumutat putin din insasi conceptul dupa care a fost creat, ar fi completat ceea ce aproape atinsesem si apoi m-am lasat tulburata, mi-ar fi cedat o parte din spiritul lui, starea de Zen!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/14/superblog-2011-etapa-nr-23/

Etapa numarul 22 - Moda

2011-11-13T14:34:00.005+02:00

In toamna anului acesta am fost la Barcelona impreuna cu colegii mei intr-un fel de teambuilding. Nu era prima data cand mergeam acolo, asa ca principalele obiective turistice le vazusem. O parte doream sa le revad, aveam si o lista scurta cu locatii noi, insa de data aceasta mi-am propus sa observ oamenii si pentru prima data in ultimii 10 ani, imi doream sa merg si la cumparaturi. Adevarul este ca in ultimele 3 luni am reusit sa scap de 21 kg si dincolo de orice aceasta a adus si o modificare in atitudinea si comportamentul de cumparare. Observ cu uimire cum am ajuns sa imi doresc sa merg la cumparaturi, eu care pana nu demult detestam acest proces.
Am fost uimita de mine, si cum se schimbase si paleta coloristica catre care imi fugeau ochii: daca inainte foloseam mai totul pe baza de negru, acum imi zburdau ochii numai pentru rosu si culori vii; inainte purtam numai pantaloni, acum primul raion catre care ma intreptam in fiecare magazinas era cel de rochii, sarafane business, sacouri, adica tot ceea ce nu puteam purta inainte. Descopeream in mine o noua persoana, cu totul alte oportunitati, asa ca de la Barcelona m-am intors cu o rochie si un sarafan business si un fel de pardesiu rosu cu note muzicale de la Desigual.

Acasa mi-am dat seama ca pentru sarafan nu prea aveam ce purta. Asa ca atunci cand am avut ocazia, intr-o seara cand ma intorceam dintr-o vizita, am intrat in real,- Hypermarket. Cand am de cumparat ceva si stiu clar ce vreau, merg sa cumpar din hipermarket, cand vreau ceva si nu stiu ce, prefer sa imi vantur nasucul prin mall-uri, sa vad ce a mai aparut nou, cu ce oferte se lauda brandurile cunoscute, ce mai poarta doamnele mai pricepute ca mine in moda, sau pur si simplu sa ma bucur de lumini si spectacolul multimii.

Acum stiam ce vreau, asa ca in Real,- Hypermarket m-am dus direct catre raionul de confectii. Vroiam o bluzita de bumbac rosie care sa intre perfect pe sub sarafanul meu cel nou. Fiind in hipermarket ma asteptam sa o gasesc si la un pret bun, diferit de cele din galeria comerciala sau din mall-uri. Apoi, intotdeauna caut 100% bumbac pentru ca sunt alergica la orice alt material. Am gasit, am probat, am pus in cos, asa cum faci la hipermarket, rapid si eficient. Apoi cand m-am intors: surpiza. In spatele meu am gasit o rochita imprimata superba care aducea mult de tot cu o piesa vestimentara in stil Desigual, insa cu mult, mult mai accesibila. Si rochita si culori vesele pentru mine a insemnat o ispita de nerefuzat. Apoi m-am mai plimbat putin prin raion pe la imbracamintea sport, pe care am gasit-o de buna calitate si la preturi foarte ok.
In weekendul care a urmat a trecut pe la mine o buna prietena, pictorita. Nu m-am putut abtine sa nu ma laud cu sarafanul din Barcelona si in general cu imbracamintea noua (dar sa fim corecti si cu modul in care m-am transformat). Cand a vazut bluzita de bumbac cumparata din real,- Hypermarket m-a intrebat daca nu vreau sa mi-o picteze manual, pentru a ii da un farmec aparte. I-am zis ca eu vreau sa o folosesc pe sub sarafan si atunci mi-a propus un model numai pe partea de jos a bluzei, astfel incat, sa o pot purta si la sarafan, dar si ca piesa unicat la orice pantalon sau fusta. Mi-a placut mult ideea de unicat, de simplu transformat in complex, pornind de la un banal tricou de bumbac cu maneca lunga. Rezultatul a fost de senzatie! Ce pacat ca nu exista prin magazine si colturi pentru artizani. Sa-ti cumperi un tricou si sa privesti cum in cateva minute devine pentru tine o piesa unicat. Poate am reusi in felul asta sa devenim un strop mai buni, mai calmi, mai educati si cu inclinatie pentru frumos si bun gust.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/13/superblog-2011-etapa-nr-22/

Etapa numarul 21 - Routerul nano BR-6258n

2011-11-12T14:35:00.016+02:00

Astazi am aterizat in Cambogia la Siem Reap. Dupa multa vreme reusesc sa ajung acolo unde pana acum doar visam: sa vizitez templele de la Angkor Wat. La ora 15:00 ora locala am reusit sa terminam cu transferul de la aeroport si cazarea la Hotelul Tara Angkor (undeva la cca 5 km de temple). Suntem 11 oameni asa ca vizele, transferul si formalitatile stufoase pentru cazare au durat 3 ore. Prietenii mei au zis ca azi vor sa se odihneasca si sa se acomodeze cu zona asa ca am hotarat sa plec singura. Pentru mine intreg acest concediu este mai mult o calatorie spirituala in Asia decat o iesire la distractie sau un concediu obisnuit.

Asadar am iesit in fata hotelului si am luat un tuck-tuck (un vehicul pentru turisti, in genul unei mici trasurici trase de un motociclist). Pentru jumatate de zi pretul este 7-8$ si i-am zis omului ca vreau sa ma duca la templul unde se urmareste apusul de soare: Phnom Bakheng. In drum poate sa ma opreasca oriunde stie el mai bine. Initial m-a dus intr-un loc cu foarte putini turisti: un fel de templu cu o pagoda, cimitir si un osuar. Foarte frumoase si excelent puse in valoare, reuseau sa te uimeasca la fiecare pas. Avem culturi atat de diferite, obiceiuri atat de diferite incat este o experienta fabuloasa cu fiecare pas facut. Mi-au pus in mana un betisor parfumat fumegand si m-au invitat in pagoda desi nu am avut timp sa ma descalt. Iar in fata altarelor lor se intra permanent in picioarele goale. Cu multa modestie la final mi-au cerut sa las o ofranda la picioarele unui Buddha auriu.

Apoi soferul meu de tuck-tuck m-a dus in fata marelui templu de la Angkor. Era cam 4 pm iar aici se insereaza la cel tarziu 5:30 PM. Fabulos, am coborat fara sa comentez. Angkor Wat nu este doar un templu ci un intreg complex construit pentru regele Suryavarman al doilea in prima parte a secolului al XII-lea. Complexul este considerat una dintre minunile lumii. Am realizat ca nu era deloc castigator sa merg in acest moment la marele templu. E prea mare si sunt prea multe de vazut pentru 2 ore de lumina maxim, apoi stiam ca se ocupa cele mai bune locuri de pe trepte la Phnom Bakheng si nu o sa ma pot bucura cu adevarat de apus.

Am urcat cu piosenie dealul care are in varf templul Phnom Bakheng, printre calugari invesmantati in robe portocalii si mii de turisti dar si pelerini cambogieni. Ajunsa la templu, am simtit iar mirosul betisoarelor parfumate aprinse ca ofranda la un altar cu statuia unui bivol. Urcarea in templu a fost iar de poveste, un fel de rit de trecere sau de initiere. Oamenii pareau ca se tarasc in patru labe insa cam la verticala. Mi-a venit si mie randul sa urc. Interesant: trepte late de 15 cm si inalte de 30-40 cm, si mai toate inegale. Acum intelegeam de ce oamenii pareau ca se tarasc. Se urca in 2 siruri de oameni pe laterala, tinandu-se de blocurile de piatra si de peretele din lateral. Mi-am permis varianta rapida pe centru, doar pentru ca anii de munte din spate imi permiteau cat si datorita saldalelor cu talpa super aderenta. Mi-am permis o ora de linite lipita cu spatele de unul din multele turnuri ale templului, in asteptarea apusului de soare.

Phnom Bakheng este asezat in varful celui mai izolat deal, asa ca reprezinta locul cel mai inalt si bun ca belvedere. A urmat spectacolul apusului, cu culori minunate, de la pastel la rosu, toate imbogatite de un rand subtire de norisori care dadeau si mai mare farmec momentului. Am facut zeci de fotografii si fiecare mi-a umplut sufletul de bucurie, caci reuseam sa iau cu mine amintiri ne neuitat, culorile si farmecul momentului, un colt de Cambogia pentru mine: cu jungla, temple si caldura unui apus.

Acum sunt la hotel si scriu pentru Superblog. Fotografiile mele sunt pe aparat si smartphone. Exista internet in camera insa din pacate nu este wireless. Mi-as fi dorit asa de mult sa atasez fotografii de acum 2 ore, insa nu am cum. De pe smartphone nu am wireless sa le trimit, de pe aparatul foto, PC-ul din business center nu are cititor de card.
Nu am cum sa va trimit pe Facebook momentul magic pe care l-am trait acum 2 ore. Daca nu mi-as fi uitat acasa routerul nano BR-6258n, as fi putut sa postez pe Facebook fotografiile acum din confortul camerei mele. Uff ce uituca sunt! Are dimensiuni atat de reduse... L-am pus pe masuta din sufragerie special pentru a-l plasa in bagajul de cala apoi cred ca a fost acoperit cu un alt obiect si nu l-am mai vazut. BR-6258n este un router broadband wireless performant care acum mi-ar fi oferit flexibilitatea necesara. Sper ca data viitoare sa nu mai muncesc pana in ultimul moment si sa-mi mai fac bagajul cu doar cateva ore inainte de decolare.

In final, ca sa incerc totusi sa va ofer un strop din ceea ce am simtit si am vazut pe la 5:30 PM, am sa incerc sa gasesc o fotografie similara undeva pe internet si sa o atasez articolului. Asta cel putin pana ma intorc in tara si voi reusi sa descarc fotografiile mele. Voi ramane totusi cu o urma de tristete pentru faptul ca nu am reusit sa atasez la un articol 100% real, fotografiile din portofoliul personal. Din Cambogia va urez seara buna tuturor.
PS: cu riscul unei depunctari pentru lungimea materialului, il voi lasa asa pentru ca altfel se pierde firul, farmecul si povestea acestei zile.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/12/superblog-2011-etapa-nr-21/

Etapa numarul 20 - Promovare produse

2011-11-10T15:26:00.010+02:00

V-am spus de la inceput ca m-am inscris la acest concurs din curiozitate de marketing. Aveam si am nevoie sa stiu cum pot promova servicii prin intermediul blogosferei. Asadar, am sa povestesc in acest articol mai mult ceea ce imi doresc si la ce ma gandesc eu sa fac in media planul de anul viitor. In primul rand mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama ce fel de premiu ar putea sa stimuleze o comunitate de oameni care gandesc destul de mult, atat de mult incat au posibilitatea si curajul sa se exprime in public. Si cred ca am gasit solutia, in domeniul dezvoltarii personale. Acesti oameni se preocupa si au nevoie de resurse pentru a ajunge acolo unde isi doresc ei, si de cele mai multe ori solutiile sunt exorbitante. Plus ca eu vorbesc de servicii pentru Valoris, compania pentru care lucrez, si mi se pare echitabil sa iesim din zona voucherelor si sa mergem in zona serviciilor de calitate. Asadar premiul ar insemna un serviciu de cca 10.000 de euro, si nu impartit in mai multe bucatele ci un singur produs consistent pentru cel mai tare blogger.

In al doilea rand as incerca sa fac totul sub forma unui joc cu ceva elemente vizuale haioase. La cat de stresati sunt romanii in general, un joculet ar tine oamenii in priza (de exemplu in zona scorului, acolo ma gandeam sa fie putina programare si un joculet). Plus ca si eu ca si alti bloggeri ma simt un copil mare, asa ca putina joaca nu as refuza niciodata.

In al treilea as posta articolele pe blogul firmei mele (pe langa blogurile personale), ca sa fac cu adevarat indexare, nu asa pe fiecare blog in parte. Adica as creea o platforma pentru concurs pe blogul firmei, nu pe unul neutru, si mai mult, as pune un 50% jurizare a noastra si 50% jurizare a pubicului memebru al blogului. Asta mi-ar aduce si mai multi fani la mine pe blog, doar pentru placerea votului si a dreptului la opinie. Cu siguranta ca ar fi nevoie de moderare a tuturor commenturilor pentru ca suntem romani si multi nu ne putem purta cu diplomatie, nici macar la o lupta cu cuvintele.

Modul in care as pune problema in toata aceasta promovare, as face-o astfel incat sa imi apropii bloggerii ca prieteni, sa vada in participarea la concurs nu un scop material in sine ci o asociere de tip partenerial. Pe mine m-ar interesa relatia cu bloggerii la mult timp dupa incheierea concursului. Am nevoie in activitatea de marketing de ambasadori ai brandului (asa cum va spuneam si la emisiunea radio). De oameni care mi-au urmarit activitatea si sunt convinsi ca scriu ceva corect, nu isi dau cu parerea despre un subiect doar ca sa bifeze o proba. Astel, as considera cu adevat corecta promovarea prin bloggeri pentru zona de B2B. Nu este ca un produs pe care il cumperi o data si gata, in servicii relatia cu clientul se contruieste in timp si cu multe eforturi. Un produs bun se vinde singur, pentru servicii intervin multe alte elemente in ecuatie.

Sper sa fie suficient, pentru ca restul il pastrez pentru mediaplanul pe care il am de facut in decembrie dupa ce voi reveni din concediu.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/08/superblog-2011-etapa-nr-20/

Etapa numarul 19 - Armamentul multimedia

2011-11-06T22:02:00.008+02:00

De Craciun anul trecut, sefa mea m-a chemat in biroul ei si mi-a oferit un plic pe care l-a numit prima de sarbatori. Mi-a multumit pentru un an intreg de rezultate bune. Am plecat acasa cu multumirea lucrului bine facut si cu bucuria ca imi permiteam ceva nou si deosebit. Abia cand am ajuns acasa am indraznit sa ii numar si m-am bucurat ca puteam sa fac o achizitie pe care mi-o doream de mult: un sistem multimedia performant.

In weekendul care a urmat am fost invitata sa ascult un concert de Bach pentru orga la Biserica Italiana de pe Magheru. Nu stiu daca ati incercat vreodata asa ceva, o compozitie de Bach pentru orga si chitara, o combinatie as putea spune ciudata, insa cu un buchet de acorduri fabulos, evident inobilat de locatia respectiva, cu reverberatii profunde. Spre bucuria mea la iesirea din biserica se putea cumpara un CD cu concertul respectiv. L-am cumparat fara sa clipesc, vroiam sa aduc in casa mea, pe langa mirosul de brad si cozonac, si ceva din magia acordurilor lui Bach.
Pe drumul catre casa am trecut pe langa un mare magazin de electronice si parca atrasa de un fir invizibil am intrat si m-am oprit direct la zona PC & multimedia. Nu sunt un om tehnic, si de cele mai multe ori ma bazez pe instincte, asa ca am cautat prin magazin un baiat priceput sa ma ajute. I-am explicat in mare parte cam ce mi-as dori si a inceput sa imi ofere atat de multe variante incat am simtit ca ametesc in cateva minute. Eram absolut panicata. Apoi i-am spus ca pentru mine calitatea sunetului inseamna foarte mult. Mi-am amintit de CD-ul din buzunar, si pentru a simplifica procesul de selectie a componentelor, i-am spus ca voi alege produsul cu ochii inchisi, insa pe acela care va reusi sa imi readuca emotiile generate la auditia in direct a concertului. Cum ora era destul de tarzie si magazinul gol, omul a intrat perfect in jocul meu.

La a treia configurare propusa am inceput sa simt fiori pe sira spinarii. Nu ma mai saturam sa ascult. Am zambit cu tot sufletul si l-am simtit si pe el cum rasufla usurat si chiar radea subtil. La final l-am pus sa-mi povesteasca putin ce anume aveam de cumparat, ce magie facuse pentru a multumi un client asa ciudat ca mine? Alesese placa de sunet Xonar Essence One de la ASUS. Mi-a explicat ca Essence vizeaza segmentul entuziastilor audiofili, si special mi-a propus-o la a treia incercare, pentru a fi capabila sa simt cu adevarat diferenta pe care o aduce.

Dupa care iar m-a pierdut in detalii tehnice cand a inceput sa-mi povesteasca de iesirile RCA stereo, amplificatorul de casti integrat, op-amp-uri pe sokets si DAC-chip-uri high-end de la BurrBrown… Il ascultam cu urechile inchise pentru ca oricum nu intelegeam mai nimic, ochii mi se plimbau pe design-ul placut, constructia solida si finizajele care spuneau ca sunt componente de calitate; rememoram basul excelent pe care il experimentasem mai devreme, tonurile medii reproduse in mod deosebit si soundstage-ul larg. In cuvinte « mai normale » Xonar Essence One de la ASUS se pare ca era referinta segmentului, cu un succes deosebit printre pasionatii auditiilor de calitate.

Si cu toate ca urma sa ascult acasa la boxe, i-am cerut sa imi imacheteze si castile pe care mi le-a oferit. Imi placuse in mod deosebit izolarea pe care o ofereau si senzatia de intimitate cu muzica aleasa. Mi-a explicat ca sunt casti pentru jocuri Asus R.O.G. Vulcan Pro Gaming , dar pe mine nu ma interesa. Mi le faceam singura cadou de Craciun…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/06/superblog-2011-etapa-nr-19/

Etapa numarul 18 - Platforma Llano

2011-11-05T15:49:00.006+02:00

Anul acesta una din achizitiile importante a generat un mic razboi la noi in casa. Eu imi doream un PC care sa imi ofere viteza la navigarea pe net si calitate HD pentru filme, iar prietenul meu inclina pentru o configuratie dedicata jocurilor. Pe de alta parte, ne doream sa schimbam putin si modul de aranjare in mica noastra camaruta, asa ca « achizitia » se cam transforma in punctul central, un fel de all-in-one pachet multimedia.
Dupa lupte seculare care au durat cateva saptamani, am reusit sa realizam un compromis. Cred ca balanta este inclinata in favoarea lui, insa pe mine m-a pacalit cu design-ul. M-am indragostit de Acer AZ3, PC-ul cu un ecran de 21 inch si interfata multitouch. Configurat in jurul noii platforme AMD Llano cu procesor dual core AMD A4-3400, tactat la o frecventa de 2.7 GHz si prevazut cu interfata grafica integrata, din seria Radeon HD 6410D, achizita noastra a reusit sa ne multumeasca pe amandoi.
In primul rand arata si se comporta un TV modern, fiind sprijinit pe un suport ajustabil. Special pentru mine facut parca, lista accesoriilor include un modul card reader şi unitate CD/DVD. Deci, nevoile mele legate de vizionarea filmelor HD si inlocuirea TV-ului vechi, erau pe deplin satisfacute. Apoi vine echipat cu webcam de 1.3 MP si microfon integrat, asadar puteam orcand sa intram pe skype in conferinta cu amicii nostri de joc pentru a pune la cale strategiile viitoare. Nu de alta, insa amandoi jucam jocuri de strategie in retea.

Pentru conectarea diverselor periferice avem la dispozitie doi conectori USB 3.0 pozitionati in lateral şi inca doi conectori USB 2.0 accesibili in partea din spate. Iar pentru multumirea si comoditatea noastra Acer AZ3 model care abia ulterior cand m-am documentat am aflat ca este dedicat pentru multimedia şi mediul business, a asezonat in concordanta cu designul configuratiei un set de tastatura şi mouse wireless.
Per ansamblu “achizitia” ne-a ajutat sa scapam de electronicele vechi, de fire multe si a adus bucuria tehnologiei de ultima generatie, cu design simplu cu linii elegante. A adus si noi dispute in familie, dispute aprige pentru timpul de utilizare individual versus cel petrecut impreuna. Am ajuns ca in acea reclama de pe TV cu tanti care fuge pe scara sa prinda prima cutia cu cereale. Cam asa se intampla si la noi, ne cam batem pentru cine ajunge primul fie sa se joace : Need for Speed Hot Pursut, Dirt 3 sau Lost Planet, fie pentru a naviga pe net sau la descarcat si vizualizat filme. Viteza, calitatea HD, economia de energie si mai ales capacitatea de multi-tasking ne-au cucerit pe deplin. A devenit copilul nostru sau cel de-al treilea membru al familiei…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/05/superblog-2011-etapa-nr-18/

Etapa numarul 17 - 60 de ani de legenda in off road

2011-11-03T07:48:00.019+02:00

Patagonia… un taram de vis, o zona de 900.000 km de salbaticie. De o frumusete rapitoare: cu stepa, vulcani, ghetari varfuri de peste 3000-4000m inaltime, toate grupate in 3 zone distincte: Anzii Patagoniei in vest, Podisul Patagoniei in centru si est, care pierde inaltime dinspre vest spre est, pina ajunge la tarmurile abrupte si stincoase ale Oceanului Atlantic si Tara de Foc, zona insulara din sudul Patagoniei despartita de continent prin strimtoarea Magellan.

Asadar plecam in expeditie in Patagonia pe Carretera Austral & Ruta 40, si ne vom plimba virtual vreo 23 de zile prin Chile si Argentina. Foarte mare parte din aceasta tura, se bazeaza exclusiv pe automobilele Toyota Land Cruiser, masini cu 60 de ani de experienta in off road.

Vom pleca din aeroportul Buenos Aires, iar drumul ne va duce sa vizitam: San Martin de los Andes, San Carlos de Bariloche, Puerto Aisen, Laguna San Rafael, Ghetarul San Valentin, Puyuhuapi, Cerro Castillo, pestera cu picturi rupestre “Cueva de las Manos”, El Chaltén, impresionantul varf Fitz Roy, Cerro Torre, renumitul ghetar Perito Moreno, El Calafate… O tura de vis in tara vanturilor.

Aventura incepe in San Martin de los Andes in nordul Patagoniei unde ne intalnim cu ghidul si ne imbarcam in 3 automobilele Toyota Land Cruiser. Ne vom bucura ochii mai intai prin Parcul National Lanin, unde se viziteaza Lacul Tromen, trecand prin fabuloasa padure de la poalele vulcanului Lanin.
Apoi se urmeaza drumul celor 7 lacuri pana la un lac cu dimensiuni impresionante, si de o frumusete siun pitoresc aparte: Nahuel Huapi. Apoi drumul merge spre sud de-a lungul Carretera Austral prin padurile tropicale si sub-tropicale, un drum marginit de ferigi gigantice si frunze de rubarba. Finalul de etapa ne gaseste la Puyuhuapi, un mic port situat pe fiordul Ventisquero, inconjurat de Parcul National Queulat. Iarasi avem parte de peisaje care ne electrizeaza.

Mai departe trecem pe langa Cerro Castillo, impresionant din cauza formei sale (Castillo inseamna castel). Ne aflam in dreptul Vulcanului Hudson, care a acoperit in cenusa vulcanica suprafete de teren imense atat in Chile si Argentina, in timpul eruptiei din 1991. Apoi schimbam putin masinile pentru zborul la Laguna San Rafael aflata mai in nord. Iar aici ne imbarcam si plutim pentru cateva ore pe langa ghetar printre aisbergurile in nuante de verde si albastru. Trecem in numai cateva zile de la padurea sub-tropicala la un autentic peisaj polar cu scene incredibile: blocuri de gheata enorme, seracuri, crevase si ape cu nuante de smarald.
Mai apoi, aventura se muta in Argentina, pe celebra Ruta 40 in stepa nesfarsita, unde vantul nu oboseste niciodata. Exista aici semne de circulatie pe care nu le intalnesti in alta parte. Dupa inca 2 ore de drum, ajungem la Canionul in care se gaseste "Cueva de las Manos" pestera renumita pentru picturile rupestre cu maini, multe maini, marturie a culturilor antice , datand de mai mult de 9000 de ani.
Iar daca intalnirea cu istoria indepartata nu ne-a ridicat pielea pe noi, nu se poate ca peisajul de la Perito Moreno sa nu o faca. As sta in acest loc ore si ore in sir privind la ghetar, la cum se rup blocurile imense de gheata, la lacul de un verde incredibil, la munti si iarasi la ghetar.

Urmatorul punct fabulos din traseul nostru este tabara de baza a expeditiilor catre varfurile Fitz Roy şi Cerro Torre, cele mai renumite ale Anzilor din sudul Patagoniei. Un drum de 1 ora pe morena ne duce la Laguna de los Tres situata in mod direct in fata vardului Fitz Roy, un punct de observatie grandios.

Cerro Torre este unul dintre obiectivele cele mai exigente din alpinism la nivel mondial. Verticalele sale de 1400m de granit sunt o dovada a acestui fapt. Climatul este principalul factor de stres pentru alpinistii care incearca cucerirea varfului, si de multe ori trebuie sa astepte perioade foarte lungi pentru ferestrele de vreme buna care sa le permita asaltul final.

Apropierea de ocean, vantul cumplit, furtunile violente care se produc din senin, fac din aceasta zona a Patagoniei un vis de salbaticie care nu poate fi sustinut, chiar si la nivel de calatorie, decat de masini cu adevarat puternice, robuste, perfect echipate pentru terenul foarte accidentat. Este nevoie de masini care sa se descurce in aceasta complexitate de situatii: de la padurea subtropicala plina de noroaie si santuri, la zone accidentate de langa ghetari si terenul dur, la vanturile neinchipuit de puternice. La final de expeditie off road am apreciat cu adevarat calitatile masinilor noastre Toyota Land Cruiser care au demonstrate cu adevarat ca 60 de ani de legenda in off road fac cu adevarat diferenta si te pot ajuta sa vizitezi locuri cu adevarat fabuloase. Patagonia este taramul pentru off road si acesta a fost traseul pe care vi-l propun. Pentru mine, este inca la nivel de vis.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/02/superblog-2011-etapa-nr-17/

Etapa numarul 16 - Un partener de incredere

2011-11-01T07:59:00.006+02:00

Acum o vreme am experimentat, alaturi de toti oamenii, efectele crizei economice globale. Eram ca si astazi director de marketing, citeam foarte mult stirile economice, de afara, de la noi, puteam sa prevad ce se va intampla, vedeam din incasarile companiei la care lucram cum se extindea panica incasarilor, cum contractele incepeau sa fie reziliate, cum companiile chiar si cele mai prudente si cu rezerve de lichiditati dadeau semne de slabiciune, pentru ca toata lumea blocase platile.

Cate luni poate supravietui o companie fara nicio incasare? A fost o intrebare pe care am pus-o unui finantist cu experienta. Mi-a raspuns atunci 6 luni. Compania pentru care lucram ne-a tinut aproape in asemenea conditii mai mult de 8 luni, cu eforturi la limita existentei. Apoi invariabil a urmat somajul. Brandul era copilul meu, il construisem aproape de la 0, inteleam decizia de management, eu m-as fi trimis in somaj cu multe luni inainte. Vroiam si eu ca brandul sa supravietuiasca crizei, o criza generalizata pe care nimeni nu a vazut-o atat de profunda. Decizia mi s-a parut fireasca si corecta.

Ce aveam sa fac? Toate joburile care contineau cuvantul marketing disparusera complet de pe piata (cine mai vroia un om care sa cheltuie ???), toti prietenii mei pe pozitii similare erau trimisi in somaj. Panica totala in piata! Trebuia sa fac ceva. Am stat si m-am gandit ca depindeam complet de compania pentru care lucram. Aveam de acolo telefon, laptop, motorina, asigurare medicala privata si tot felul de facilitati corporate. Nici macar nu mai stiam cum si unde sa platesc o factura de telefon. Dar toate astea ramaneau acolo, nu aveam nici macar un telefon, computerul vechi il donamem unui copil de la tara, laptop nu aveam, urma sa fiu complet rupta de lume.

Asa ca de aici am pornit sa imi reconstruiesc pozitia. Imi trebuia urgent un laptop si internet acasa, trebuia sa ma re-conectez cu lumea din privat. Aveam nevoie de un laptop cu autonomie mare, robust, puternic, fiabil dar si elegant. Urma sa imi castig banii din proiecte private, asadar trebuia sa am si tehnologia care sa ma ajute, si eleganta care sa imi sustina efortul de vanzare. Am lucrat ani de zile ca marketing manager in presa scrisa si fara sa vreau am invatat DTP, asadar imi trebuia un laptop potrivit pentru grafica, cu procesor puternic cu care sa pot opera documente mari (bannere uriase, brosuri, tot felul de documente pentru tipografie).

Am studiat cu atentie oferta de pe piata si m-au atras laptopurile ASUS K53. Grafica duala incorporata, secondata de un puternic cip grafic dedicat pentru momentele cand aveam nevoie de procesarea documentelor mari, tehnologia IceCool (pentru ca in DTP se lucreaza foarte mult cu shortcat-uri, si mainile sunt permanent pe tastatura), mixul subtil de software si hardware care conserva consumul si ofera o autonomie cu 25% mai mare, m-au convins.

Am gasit pe Oktal o oferta pe care am considerat-o foarte ok pentru modelul K53SV-SX379D-4 si am ramas sa rezolv dilema permanenta a femeilor. Daca tot se poate alege, oare ce culoare mi se potriveste mai bine???
M-a socat chiar si pe mine inclinatia catre laptopul roz. Mie nu imi plac lucrurile roz, insa in acest caz parea dragoste la prima vedere. Si cel rosu imi facea cu ochiul, ma imbrac foarte mult in rosu, imi parea cu adevarat seducator pe cand negru il consider cam demodat. Si totusi, alegerea mea a fost… varianta alba!
Si astfel laptopul meu ASUS din seria K53, alb ca o spuma a devenit noul meu partener, un partener caruia i-am cerut foarte mult: i-am cerut sa ma readuca in viata activa de business, intr-o perioada pentru care nici scoala, nici experienta, nici anii de munca nu aveau cum sa te pregateasca…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/31/superblog-2011-etapa-nr-16/

Etapa numarul 15 - Cumpara romaneste

2011-10-30T07:12:00.007+02:00

Avem sansa de a fi mostenit de la inaintasii nostri o tara cu adevarat bogata in resurse naturale, cu pamant fertil si o clima temperata. Am fost intotdeauna la intersectia istoriei si a civilizatiilor, am luat ceea ce era bun din toate, avem o bucatarie fascinanta. Dar mai avem si un defect, cel putin in ultimii ani: ne-am indragostit de forma si am uitat de esenta. Cautam numai rosii perfecte, chiar daca nu au niciun gust, salata impecabil de curatata din magazine (crescuta in solarii din apa, nu din pamant) in loc sa o cumparam de la producatorii locali (e adevarat plina de pamant), ne plac doar nectarinele, pentru ca nu au pufi, iar piersica romaneasca parfumata si aromata nu mai este buna, pentru ca deh… ne irita. Ce sensibili am devenit! Ne-am indragostit de forma, am uitat sa urmarim un stil de viata sanatos, si asta o vedem in jurul nostru sau chiar in oglinda.

Imi amintesc in copilarie, cat de multa miscare facea toata lumea, cat de putin « rontaia » toata lumea, cat de gustoase erau rosiile, pepenii, castravetii, cu cata bucurie vinovata mergeam la furat cireste prin livezile de langa fostul IMGB. Imi amintesc de taberele de scolari de la munte, in care bucuria maxima se numea… Brifcor. Daca ma intrebati pe mine ce produs romanesc imi amintesc din copilarie, ei bine singurul de care imi amintesc este Brifcor.

Ce inseamna Brifcor? De unde vine denumirea? Brifcor venea de la Bautura Racoritoare Indigena Fabricata cu Concentrat Original Romanesc. A fost conceput la Institutul de Cercetari Pentru Valorificarea Legumelor si Fructelor in anii 80 de catre un chimist, Ion Jurubita, din departamentul de cercetare. El a reusit sa substituie concentratul de portocale care trebuia importat cu un concentrat produs din macerarea a 14 plante, unele din ele banale buruieni iar culoarea era obtinuta din vrej de tomate. Fascinant nu? Mi-e dor de gustul acela, intiparit adanc in memoria mea de copil…

Revenind la produsele locale, ar trebui sa intelegem ca spre deosebire de cele importate, furctele si legumele romanesti sunt mult mai putin tratate chimic. Sunt aproape si proaspete, cele din import au nevoie de timpi in hale frigorifice enorme, unde sunt tratate pentru coacere sau pur si simplu pentru a rezista unui transport lung si dificil.

A cumpara de la producatorul roman, inseamna dincolo de ratiunile economice evidente (banii raman in tara, ai romanilor, pentru romani si dezvolta comunitatile noastre) un plus de sanatate si o revenire la un trai moderat. La nivel sentimental, ne amintesc de bunica sau bunicul de la tara, de mainile lor muncite si aspre de zambetele cu adevarat simple si sincere; de apa rece bauta din fantana, de branza proaspata, de laptele muls in dimineata aceea, care mai purta calcura de la vaca, de marul sters pe tricou din care muscam cu atata sete! Unde sunt toate astea si de ce ne-am dat voie sa uitam de ele?
Ma bucur sincer de initiativa real,- Hypermarket de a le asigura producatorilor romani un loc de desfacere. Sper ca prin acest demers si producatorii romani sa invete putin merchandising si sa invete ca si imaginea conteaza si este asa de putin de facut peste ceea ce fac ei, ca sa poata concura cu produsele de import! Cum am putea sustine economia romaneasca prin programe similare celui organizat de real,- Hypermarket? Eu cred ca i-am putea educa pe producatori pe tema aceasta. E tot ce le lipseste, produsele sunt cu siguranta superioare celor de import. Trebuie numai sa invete sa le valorifice asa cum trebuie. Un ajutor ar fi, dupa parerea mea sa-I invatam nu sa produca romaneste si sa vanda romaneste ci sa produca romaneste si sa vanda in stil European!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/28/superblog-2011-etapa-nr-15/

Acvariul din Barcelona - 2011

2011-10-29T08:17:00.000+03:00

Ce mi-a placut anul acesta cand am revazut acvariul din Barcelona. Dincolo de faptul ca are nevoie urgenta de curatare (cam in toate tank-urile), am stiut sa urmaresc alte specii decat cele care iti fura ochii la inceput. Enjoy:

Nu gasiti adorabila expresia?

Un Lionfish suparat

Mi s-au parut exagerat de grasi rechinii.

Moon Fish sau Mola Mola
Si mai departe incepe capitolul pestilor de apa dulce

Discus

Si seria de meduze, ratacite la final:

Etapa numarul 14 - A fi sau a nu fi… autonom

2011-10-29T07:56:00.008+03:00

Primul lucru care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la autonomie este libertatea. Am aparut pe acest pamant cu o anumita limitare, la fel ca toate celelalte fiinte. Ne-am castigat autonomia si am devenit specia dominanta pentru ca am ales calea gandirii si am dezvoltat creierul si nu musculatura. Iar prin aceasta alegere am inceput treptat, treptat sa ne depasim conditia, in fiecare zi cate putin. La nivel conceptual continua sa fie un paradox, inainte depindeam de anumite lucruri, acum depindem de tehnologia pe care tot noi am inventat-o. Insa cata libertate avem acum sa alegem, cate posibilitati, cata mobilitate pentru a calatori, a invata, a creste spiritual. Aproape ca nu ajungem sa mai simtim paradoxul de mai sus, pentru ca fizic nu dispunem de timpul de a le incerca pe toate.
Daca imi permiteti un exemplu din scufundari (pentru ca dincolo de orice este specificul acestul blog), exista notiunea de scadandru autonom. Scafandrul foloseste un aparat autonom de respirat sub apa (engleza : Self-Contained Underwater Breathing Apparatus — SCUBA), un aparat care poarta propria lui rezerva de aer comprimat (sau amestec de gaze pentru adancimi mari : trimix) fiind independent de orice alimentare de la suprafata. Aparatul autonom ne ajuta astfel sa accesam o intreaga lume, in care altfel nu am putea petrece mai mult de cateva secunde. Ne ofera libertatea, insa ne ofera si limitarea. Suntem autonomi pentru 1 ora, 1 ora si jumatate, maxim 2 (ramanem la nivel de hobby, nu as vrea sa discutam aici de scufundarile tehnice sau de munca subacvatica). Ne deschide noi orizonturi, ne dezvaluie incredibile frumuseti, culori, forme, si totusi ne limiteaza la anumite adancimi, timpi, proceduri pentru siguranta, etc. Pe de alta parte cam tot ce este senzational sub apa poate fi vazut in limitele aparatului.
Deci : suntem autonomi sau prizonierii tehnologiei ? Am sa va ofer doar versiunea mea de adevar. Cu tot echipamentul greu, incomod, stramt, in momentul in care sunt sub apa, indiferent daca scufundarea este la un recif delicat, fie intr-o pestera, fie la o epava plina de farmec si istorie, inima mea se simte libera, spiritul meu este acolo, in lumea infinita albastra, in lumea plina de sunete si culori, si chiar ma simt fericita, puternica si libera.
(stanga chiar eu...)

Va invit pe toti sa incercati macar o data, alaturi de un instructor un DSD (discover scuba diving). Veti intelege abia atunci ce spun acum. Prietenii mei cu care ani de zile am facut alpinism, nu intelegeau niciodata cum de am putut sa pun coarda in cui pentru pesti :). Anul acesta in vara cativa si-au luat brevetul de scafandru (autonom) si m-au cautat pentru a-mi spune doar atat : aveai dreptate ! Asadar incercati lucruri noi permanent. Va vor oferi fiecare dintre ele picatura lor de libertate, forta si autonomie.

Eu de exemplu am visat intotdeauna sa conduc un tir. Nu stiu de ce gasesc asa de fascinant acest lucru, inca mai visez la el. Intre timp am reusit sa ma joc cu o vola Volvo si un tractor micut de cules via. Sper sa ajung intr-o zi sa conduc si un tir (intr-o parcare undeva, nu vreau sa devin pericol public). Pacat ca inca nu exista servicii de inchirieri masini grele pentru hobby. Eu cred cu tarie ca fiecare dintre noi trebuie sa-si satisfaca toate visele, placerile si dorintele, pentru a continua sa viseze. Atunci cand visam, noi ca specie, avem posibilitatea de a gandi mai departe de conditia noastra si astfel, putem inova si punem practic sa ne impingem pas cu pas, mai departe, propria limitare sau propria autonomie…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/26/superblog-2011-etapa-nr-14/

Etapa numarul 13 - NH Hotels: Wake up to a better world

2011-10-25T21:32:00.007+03:00

NH Hotels este hotelul la care am ales anul acesta sa mut sedintele operationale si de management ale companiei la care lucrez. Am cautat o vreme pana sa gasesc un hotel potrivit nevoilor noastre. Atunci cand am fost sa vad cu ochii mei, pentru ca am invatat ca multe fotografii pot sa cosmetizeze realitatea, am cautat sa observ acele mici detalii, aparent nesemnificative, care insumate insa, dau masura rafinamentului, a elegantei si a bunului gust.

M-am uitat pentru prima data la receptie si in ochii persoanei care m-a intampinat. Imi plac oamenii care pot sa sustina privirea mea si care reusesc sa « zambeasca cu ochii » sa gasesti in ei acea limpezime a sinceritatii si a placerii de a servi un client cu adevarat. M-am uitat la podea si am cautat urme de murdarie (pentru ca era inca iarna, si cu usurinta ar fi putut intra in hotel amestecul de zapada si noroi caracteristic Bucurestiului).
Am cerut dupa aceea sa vad salile de sedinte. Un amestesc de simplitate spartana, functionalitate si rafinament. Linii simple si clare, pereti captusiti cu panori de lemn de culoare inchisa, undeva intre mahon si negru, carnetele din hartie reciclata marca Eco-meetings, la fel si hartia pentru flipchart, pixuri din plastic ecologic, biodegradabile intr-o perioada de timp de mult mai scurta. O preocupare subtila pentru consum responsabil.
Cu delicatete m-am scuzat pentru un moment personal. Aceeasi preocupare pentru protejarea mediului: sisteme de iluminat cu senzori de miscare, cosmetice cu ambalaje oxo-biodegradabile, dispozitive care asigura un consum responsabil de apa ah si da, pentru bucuria ochiului statuete prelungi de lemn negru, un decor fin, minimalist, in aceeasi linie sobra dar eleganta. Un detaliu, dar un detaliu excelent.
Am zambit. In drumul meu spre lobby unde ma astepta nerabdator consultantul de vanzari al hotelului, am gasit pe o masuta o brosura care mi-a atras atentia prin motto-ul ei: “Wake up to a better world”. Mi-am ingaduit un moment de liniste la mezanin, unde m-am afundat intr-un fotoliu pufos si am rasfoit cele cateva pagini. Nu mi s-a parut nimic exagerat in conceptele sustinute de NH Hotels: energie pozitiva, zambete din belsug, deschidere si bun simt, intr-un cuvant sustenabilitate. Tocmai testasem cateva dintre ele in numai cateva minute.

Puteam sa merg linistita la birou si sa propun locatia pentru cele mai importante intalniri ale companiei pentru care ma trezesc in fiecare dimineata, directorului meu general si mai ales, clientilor nostri.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/24/superblog-2011-etapa-nr-13/

Etapa numarul 12 - Procesoare versus neuroni

2011-10-23T21:46:00.005+03:00

Am ajuns ceea ce suntem astazi pentru ca la un moment dat in evolutia noastra am ales sa dezvoltam creierul in detrimentul musculaturii. Am ales astfel calea inteligentei. Si am mai reusit o performanta, am pastrat undeva ascunse adanc, la nivelul « creierului reptilian » toate informatiile esentiale pentru supravietuire.
Ramasita a omului primitiv, creierul reptilian sau animalic isi autodeclanseaza programul de atac atunci cind percepe o agresivitate, ca raspuns la nevoia de supravietuire. Am sa va dau un exemplu din zilele noastre. V-ati intrebat vreodata de unde vine teama, teroarea sau emotia ingrozitoare de a vorbi in public ? De a ne ridica in fata unei sali pline ochi si de a sustine o prezentare ? Incep sa ne transpire mainile, inima sa bata rapid, simtim valuri de caldura, vocea ne este sugrumata, respiratia superficiala si rapida ? Toate aceste reactii isi afla originea in creierul reptilian, care pune egal intre multe perechi de ochi atintite asupra ta si notiunea de PRADA. Astazi nu ne va manca nimeni propriu-zis. Constiinta va lumina « reptila din noi » nu mai este pusa la indoiala supravieturirea… astazi neuronii poti fi stresati de neplaceri de natura sociala cel mult poate vom reusi sa stricam : imaginea sociala, pozitia de specialist, postul in companie.
Revenind la « calea inteligentei » majoritatea studiilor vorbeau de legatura dintre componenta genetica si factorii biologici pentru determinarea coeficientului de inteligenta IQ. Timp de decenii, oamenii de stiinta au dezbatut aprins atribuirea diferentei de inteligenta individuala genelor. Studiile realizate pe gemeni identici au indicat faptul ca inteligenta este influentata de gene in proportie de 60% pana la 80%.

Si totusi. Ce ne face sa fim inteligenti? Ce ne face sa fim mai inteligenti decit altii? Sa fie materialul genetic, mediul din care provenim sau educatia? Raspunsul la aceste intrebari nu poate fi definitiv, prin prisma faptului ca inteligenta reprezinta un concept complex si in acelasi timp greu de definit.

Studii recente incep sa vorbeasca de societatea cunosterii si impactul ei asupra dezvoltarii inteligentei in ciuda mostenirii genetice. Se pare ca astazi, mostenirea genetica incepe sa fie mai putin importanta, in conditiile in care accesul la informatie a devenit mult mai simplu iar limita o constituie doar vointa fiecaruia dintre noi. Ignorand saracia extrema, informatiile ne bombardeaza din toate directiile si astfel constrangerea genetica incepe sa piarda din procentele amintite mai sus. Fara indoiala ca fiecare dintre noi este un produs atat al ereditatii, cat si al mediului. Este interesant si important de descoperit modurile specifice in care acesti doi determinanti influenteaza ceea ce devenim ca persoane, precum si interactiunea dintre factorii genetici si cei de mediu.

Principalul vector adus de societatea cunoasterii este inteligenta artificiala. Sunt autori care sustin ca inteligenta artificiala va atinge inteligenta natura undeva intre anii 2019-2035. Evident ramane intrebarea daca inteligenta artificiala va putea vreodata sa genereze intuitie, creativitate si spiritualitate? Mai avem cativa ani sa reflectam asupra acestor intrebari. Pana atunci, eu cred ca vom investi in tehnologie, asa cum o percepem acum cu upgrade de versiuni care vor aparea din cateva in cateva luni, un fel de tehnica a pasilor mici.

Deocamdata, eu zic ca procesoarele pot numai sa viseze sa atinga nivelul de performanta si libertate al neuronilor, iar neuronii pot numai sa viseze sa ajunga sa isi atinga propria limita asa cum fac uneori procesoarele!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/23/superblog-2011-etapa-nr-12/

Etapa numarul 10 - Amintiri din viitor

2011-10-22T11:45:00.004+03:00

A fost o perioada in care genul SF era pasiunea de moment. Am descoperit atunci o carte fascinanta, o carte romaneasca pe care criticii o descriu ca fiind la acelasi nivel cu Dune al lui Frank Herbert sau Fundatia lui Asimov. Vorbesc acum de Abatia lui Dan Dobos, o carte care surprinde prin amestecul de tehnologie si civilizatii avanzate si un fundal profund medieval, plina de lupte spectaculoase dar si cu iz de saga.

Tabletele ASUS Transformer sau Slider s-ar fi putut regasi absolut oriunde in paginile acestei carti si servind mai toate caracterele (exceptand coloniile de clone de pe Lumile Agricole). Tehnologia, manipularea genetica, virusi care transfera informatii si induc unor clone nevoia de a evolua in erou salvator, Alambicul de Dumnezei in sine sunt idei fascinante din sfera SF (pacat ca nu sunt ecranizate, acum am avea tehnologia sa facem asemenea filme). Dar ce mi s-a parut genial la Dan Dobos a fost permanenta mixtiune cu credinta, clonata si ea pe alocuri, cu multe elemente crestine si multe planuri : pentru clone, pentru oameni, pentru «Dumnezeul care se teme sa isi atinga propria nemarginire».

Insamantarea lumilor Agricole (664 la numar – si se tot lucra la ele, cu inducerea ideii de cifra celui rau si un anuntat Armaghedon) se facea doar pentru ca prin intermediul lor sa hraneasca miliarde de oameni de pe o gramada de planete. Nici nu indraznesc sa ma gandesc in ordinea fireasca a cartii ce s-ar fi intamplat daca tehnologia si tabletele ASUS Transformer sau Slider ar fi ajuns la coloniile de clone. Oare ar fi avut capacitatea sa inteleaga? Oare s-ar fi trezit la o constiinta fireasca sau ramaneau prizonierii mostenirii genetice selectate?

Pentru cei care au devenit curiosi si inca nu au citit trilogia (pentru ca sunt 3 volume : Abatia, Blestemul Abatiei si Infinita Abatie – Editura Nemira), ma opresc aici cu povestitul, si ma gandesc doar sa mentionez ca pentru Rimio de Vassur, quintul regal (tuns ai acceptat in Abatie sub numele Rim), tabletele ASUS Transformer sau Slider ar fi putut inlocui consola de comunicatii cu imparatul, ar fi fost mai micute si mai discrete, astfel incat calugarii nu i-ar mai fi confiscat-o la cateva zile de la acceptarea lui in Abatie. I-ar mai fi fost de folos si in calatoria lui pe planeta Zetilor, pentru a studia planurile cladirilor lor enorme (de peste 2 km inaltime), precum si in multe multe alte situatii, va las sa le descoperiti singuri.

Iar ca sa amestec si eu imaginatia, tehnologia, erele si un strop de patriotism, dati-mi voie sa consider cele mai vechi tablete ca fiind Tăblițele de la Tărtăria 3 mici obiecte de lut, vechi de 5.500 ani inaintea erei noastre cele mai vechi artefacte purtatoare de scris din lume, si cu adevarat niste predecesoare ale tabletelor de astazi!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/19/superblog-2011-etapa-nr-10/

Etapa numarul 11 - AMD Radeon™ Dual Graphics

2011-10-21T12:41:00.002+03:00

A face marketing pentru zona IT este intotdeauna o provocare. Fie ca discutam despre software (unde mi-am chinuit neuronii timp de 3-4 ani), fie ca este vorba de hardware, posibilitatile sunt mai limitate decat in alte domenii de activitate. Este, dupa parerea mea un marketing mai putin spectaculos, mai aspru si cu putine posibilitati cu adevarat creative.
In ideea aceasta am sa raspund si la proba cu numarul 11 propusa de AMD. Sunt convinsa ca se putea formula intr-un mod mai prietenos, insa fiind momentul de gratie al sponsorului, incercam “sa-i dam cezarului ce-I al cezarului”.

Tehnologia AMD Radeon™ Dual Graphics aduce o imbunatatire a performantelor grafice si probabil bucurii noi celor pasionati de jocuri complicate. Exista practic un procesor suplimentar pe placa video care vine sa puna umarul atunci cand procesorul video nu mai poate duce. Cu toate ca Procesorul APU are o arhitectura “generala”, tehnologia de care vorbim ne impinge ca aplicatii mai mult in zona video.

Combinatia corecta de APU si la preturi accesibile GPU discret poate oferi o crestere de performanta considerabila. Carduri relativ accesibile, cum ar fi AMD Radeon HD 6450, HD 6570, 6670 sau carduri de grafica HD vor lucra destul de bine impreuna cu APU AMD dual utilizand tehnologia Graphics. AMD Radeon HD 6850 si mai mari, sunt atat de puternice incat nu beneficiaza de scalare de grafica duala, ca urmare APU procesor grafic se opreste, permitand GPU mai puternic sa preia complet sarcinile grafice.

Ma opresc aici cu detaliile tehnice, si prefer sa ma duc in zona de avantaje, zona in care admit ca se poate folosi in acest articol si putina creativitate. Din ce am reusit sa inteleg, AMD Dual Graphics Technology ajuta utilizatorii sa maximizeze experienta lor grafica cu o investitie la un pret bun. Pentru cei cu adevarat pasionati, tehnologia sustinuta de grafica duala AMD suporta pana la sase ecrane pentru o experienta PC incredibil de captivanta.

Experienta jocului se apropie de emotia provocata de situatii reale. Iata cateva exemple:

Sunt sigura ca pentru pasionatii de jocuri, tehnologia este o jucarie noua si palpitanta. Asteptam sa vedem cand vom ajunge la performantele din Avatar in care vom da cu degetul pe o consola principala si vom muta rezultatele sinapselor intr-o tableta cu care sa continuam sa jucam dupa bunul plac si din hamac, si in timp ce mai muncim cate ceva si in parc si tot asa :)
Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/20/superblog-2011-etapa-nr-11/

Etapa numarul 9: Sa inceapa Aventuria

2011-10-18T11:49:00.023+03:00

In sfarsit un subiect pe sufletul meu! Anul acesta de Sfanta Marie, am plecat fara niciun fel de plan in Bulgaria in zona care mie imi place in mod deosebit: Tyulenovo. Sunt cca 35 de km de faleza de stanca cu inaltimi cuprinse intre 5 si 50 metri, unde se pot practica o gramada de sporturi care ofera adrenalina. Mi-am luat in masina numai costumul de scufundare de vara de 4 mm, labele, masca si snorkelul; si foarte important pe Ioana, cel mai bun buddy pentru sport.

Am mers la Damian sa cerem gazduire unde am gasit full, si o ditamai remorca cu nu mai putin de 10 caiace, tractate de un Transporter cu numar de Constanta. Evident cunosteam masina, proprietarul si stiam ca inauntru voi gasi gasca de scafandri.

A doua zi ne-am dorit sa facem cu totii o tura de scufundari, insa eram 9 scafandri iar in barcuta lui Damian intrau maxim 4 cu echipament. Cum scufundarea era la vreo 2 km spre Romania, pe langa faleza ne-am impartit: 6 pe apa, 2 cu bicicletele MTB si 1 in barca. Cei care au plecat pe biciclete au plecat primii, pentru ca trebuiau sa gaseasca o varianta sa coboare faleza abrupta.

Noi am dezlegat 3 caiace duble, iar barcuta a dus la locul de scufundare numai echipamentele noastre. Aveau sa ne astepte acolo. In caiace ne-am imbarcat 2 fete si 4 baieti. Eu si Ioana am tinut neaparat sa mergem impreuna, desi baietii ne propusesera sa facem echipe mixte, ca sa fie mai usor la vaslit. Ne-am suit imbracati in costumele de diving pana la jumatate, pentru ca nu aveam cum sa ne mai echipam pe apa, la locul de scufundare. Lestul si butelia urma sa le punem direct in apa.

Asa a inceput una dintre cele mai frumoase ture de scufundari. Cum eu si Ioana nu mai fusesem niciodata cu caiacul, si mai eram si incapatanate, a urmat o distractie pe cinste. Oricat ne chinuiam sa ne sincronizam, la 3-4 miscari era imposibil sa nu ne lovim padelele in aer. Nu mai este cazul sa va povestesc despre directie... Aflata pe locul din spate, am inteles rapid ca directia eu trebuie sa o corectez, iar cum Ioana vaslea mai puternic cu o mana decat cu cealalta a fost foarte haios. Ajunsesem doar sa corectez, nu sa vaslesc…

Intr-un final, am ajuns la locul de scufundare, cam la 500 de metri in urma baietilor, care radeau de se prapadeau de traiectoria noastra. A urmat echilibristica in caiac, pentru a inchide costumul de scufundare. Iar la final, dupa scufundare dilema maxima: cum te sui in caiac din mare? Cum sa va povestesc ca am reusit sa ma sui cu labele in picioare??? Si ca aratam ca o foca disperata sa ajunga pe o stanca! La drumul inapoi, deja incepuseram sa vaslim mai bine si ne-am permis sa ne apropiem de stanci in zona in care traiesc coloniile de cormorani negri si sa ii admiram. Am fost chiar atat de silentioase incat am reusit sa ne apropiem la 4-5 metri de ei.

Dupa o masa bine-meritata, Ioana zice ca ea s-ar mai juca cu caiacul. O parte din baieti vroiau sa doarma, cei cu bicicletele voiau sa gaseasca plaja de nisip renumita pentru Kite-surfing. Asa ca si-au legat bicicletele pe suportul EuroClassic G5, s-au laudat cu placile lor ascunse in cutia portbagaj Atlantis 780 si au plecat.

Noi ne-am suit din nou in caiac. Apa devenise cu adevarat oglinda si puteam sa iesim in larg fara teama. Asa ca pe la ora 14:00 am pornit iar in plimbare cu caiacul, si ne-am oprit… pe la 19:00 cand proprietarul caiacului ne cauta disperat! Intre timp, invatasesm sa ne simcronizam si nu mai loveam aproape deloc padelele… A fost o zi de senzatie cu 1 scufundare si un total de 7 ore petrecute in caiac, si sincer, cred ca cea mai frumoasa zi din 2011…
Noaptea care a urmat, a aratat cam asa:
Scufundare de noapte
Luna plina!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/17/superblog-2011-etapa-nr-9/

Etapa numarul 8: Toyota Yaris Noua Generatie

2011-10-17T12:14:00.015+03:00

Proba de astazi pare la prima vedere sa avantajeze blogarii de sex masculin… asa incepe descrierea celei de-a opta probe… si totusi in prezentarea de pe site-ul oficial gasim o masina de un rosu superb, micuta si usor de manevrat, adica cam tot ceea ce isi dorestre o femeie care trebuie sa se strecoare in traficul infernal din Bucuresti. Chiar mi se pare o masina 99% dedicata femeilor, femeilor moderne, capabile sa aprecieze si sa foloseasca tehnologia cu care vine echipata Toyota Yaris Noua Generatie .

Haideti sa luam ca exemplu o doamna al carui job este in zona de vanzari: are multe drumuri de facut, isi petrece ore bune in masina in fiecare zi. Toyota Yaris Noua Generatie ii ofera: conectarea la telefonul mobil, trimiterea de sms-uri, navigatie si cautarea punctelor de interes. Stiti cum sunt femeile: nu se sfiesc niciodata sa se opreasca oriunde si sa intrebe directia, cu ajutorul acestei masini nu mai este necesar. O sa spuneti ca sunt malitioasa si orice persoana ar putea folosi un GPS. Evident! Dar aici vorbim de placerea si calitatea timpului petrecuta in Toyota Yaris Noua Generatie: una este sa scoti GPS-ul, sa intinzi firul, sa plasezi ventuza pe parbriz, sa astepti semnalul sa folosesti creionul special, si alta este sa atingi butoanele fine si delicate ale sistemului multimedia Toyota Touch & Go.

Si pentru ca suntem la capitolul delicatete si ergonomie, dati-mi voie sa adaug o preferinta personala: imi place ca materialul din care este confectionat bordul sa fie foarte fin, delicat, un material in care s-a investit atentie, chiar daca vorbim de o masina din clasa B si nu de una din clasa lux. Atentia la detalii, chiar si marunte fac diferenta si induc senzatia de ergonomie, calitate si bun gust. Consola simpla dar multi-functionala, fara elemente cromate de prost gust, este gandita ergonomic, comenzile sunt usor de accesat si intuitive, iar toate aceste elemente combinate fac, dupa parerea mea, din Toyota Yaris Noua Generatie o masina care isi serveste cu adevarat “stapanul”. Fie ca interactionezi cu prietenii sau partenerii de afaceri, asculti muzica, cauti obiective sau pur si simplu conduci, aceasta masina este gandita sa ofere un plus de placere.

Daca mai adaugam si rasfatul trapei foarte largi putem zambi la soare sau, putem armoniza o muzica clasica in timp de furtuna, cand fulgerele sunt mai mult decat spectaculoase. Cam la fel ca si Toyota Yaris Noua Generatie! Sincer, mi-a facut o mare placere sa scriu despre aceasta masina. Am inchis ochii si m-am gandit la ea in 3 usi, pentru ca asa, ar fi tare aproape de prima mea masina, prima iubire automobilistica din viata mea: rosie, micuta, agila, aproape sport, cu eleron senzual pe luneta. Un magnet la fiecare semafor… E adevarat ca masinuta mea nu avea: camera video pentru marsarier, VSC sau sistem multimedia cu ecran tactil, dar experienta in sine era similara si o recomand oricui. O data in viata merita sa detii o masina mica, rosie si agila.

(Prima mea masina - foto 2004)

Ah, si ca sa inchei cu o recomandare care cred eu ca ar vinde si mai mult (atentie idee originala de marketing), as atenta la slabiciunile de primavara ale femeilor, si as lansa o editie limitata rosie cu puncte negre: o gargarita stilizata si moderna, un rasfat pentru femeile care 80% din timpul lor trebuie sa fie dure in negocieri, puternice la munca, rezistente la stress (sa mai citez din cerintele posturilor din majoritatea companiilor mari?!?)… si care si-ar permite in putinul timp liber ramas sa se alinte, sau sa se lase alintate de o masina haioasa si originala, asa ca niste veritabile gargarite!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/16/superblog-2011-etapa-nr-8/

Diving in Tyulenovo

2011-10-13T13:11:00.000+03:00

Compozitie cu night dive & sclipirile lunii
Stelute de mare colorate
Stelute de mare
Un guvide suparat
Guvide si epava ruginita
Mi-a intors spatele :)
Randunica de mare (Trigla Lucerna)
Randunica de mare (Trigla Lucerna)
Randunica de mare (Trigla Lucerna)
Alge
Alge
Meduza (Rhizostoma pulmo)
Meduza (Rhizostoma pulmo)
Meduza (Rhizostoma pulmo)
Meduza (Rhizostoma pulmo)
Meduza (Rhizostoma pulmo)

Ac de mare

Crab

Etapa numarul 7: Calatorie in Viitor

2011-10-13T13:08:00.006+03:00

Am 30 de ani de cand ma ocup de cadouri pentru clienti, si cu toate ca mereu am avut senzatia ca este dificil sa alegi pentru altii, am avut succes cu fiecare alegere in parte. Zambesc... Iar sunt in situatia de a darui foarte multe cadouri de Craciun. In sufletul meu am ramas traditionalista, cu toate ca sunt atat de multe tentatii in anul 2031… atatea gadget-uri, atatea mici minuni tehnologice, jucarii pentru oameni mari, de fapt jucarii pentru mai toate varstele.

Si totusi, dupa atatia ani de tehnologie imbratisata si asumata, anul acesta de Craciun vreau pentru doamne de peste 40 de ani sa cumpar… banal dar la moda indiferent de secol: bijuterii. Si cat de distractiv va fi sa aleg acum. Magazinul online de Cadouri Borealy tocmai a lansat un fel de cabina de proba pentru bijuterii. Cu un simplu click introduc din contactele mele de pe laptop pozele clientelor mele din avataruri, aleg categoriile de bijuterii care ma intereseaza si numarul de sugestii si iata cum am o armata de cliente in fata mea, pe care le probez, in direct cu tot felul de bijuterii. Cum toate imaginile sunt de o calitate exceptionala, parca le-as “echipa” cu piesele alese cu mana mea. Asa ca este cu adevarat amuzant. In acest mod sunt sigura ca fiecare alegere inseamna un succes total: nuantele pietrelor se potrivesc perfect cu tonul pielii, cu tunsoarea sau culoarea parului. Iar la final, dupa ce m-am hotarat asupra fiecarei piese in parte, un alt click permite magazinului online sa stie adresa de livrare, limba in care sa i se adreseze in mesajul de felicitare si evident din partea cui vin.

Cat de mult munceam acum 20 de ani in perioada sarbatorilor pentru a personaliza cadourile… cat de simplu este acum! Alergam prin magazinele traditionale pentru lucruri deosebite, acum au disparut cu totul, iti faci cumparaturile exclusiv in online.

Pentru cei mai tineri insa, sunt convinsa ca bijuteriile nu ar starni o emotie similara, imi trebuie ceva diferit. Cred ca pentru ei, sectiunea de vouchere de pe site-ul de Cadouri Borealy este realmente ceea ce imi trebuie. Am adunat in timp tot soiul de informatii si detalii despre clientii mei, asa ca stiu ca unora le-ar placea sa stea o noapte in hotelul subacvatic, altii ar fi incantati de zepelinul proaspat lansat sau de inchirierea costumului de skydiving. Voucher-ele sunt solutii elegante si au avantajul de a nu stresa cu o data prestabilita, ii ofera posibilitatea sa aleaga.

Ah, si mai am o ultima categorie de clienti, cei mai sensibili si mai deosebiti. O categorie pentru care segmentarea pe varsta sau pe sexe nu este utila: sunt iubitorii de frumos. Pentru ei, spre bucuria mea exista tot in magazinul online de Cadouri Borealy sectiunea de arta. Fie ca alegi panze din stocul deja existent, fie ca vorbesti cu pictorul sau artistul favorit, poti personaliza un cadou pana in cele mai mici amanunte. De la tablouri colorate, la lucrari pastel, la sculpturi si pana la vouchere pentru lansarea si tiparirea unor mici manuscrise sau carti de poezie, gustul si respectul romanilor pentru arta si frumos revenise in forta in ultimii 20 de ani…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/13/superblog-2011-etapa-nr-7

Etapa numarul 6: Republic of Gamers

2011-10-12T14:18:00.008+03:00

Republic of Gamers… Iata o casta moderna a celor care gandesc, vizualizeaza si se exprima intr-un mod caracteristic, un limbaj care sunt sigura ca pentru multi se aseamana cu limbile straine. Stiu pentru ca si eu am fost inlantuita virtual pentru o perioada destul de lunga de timp. Incepe ca o distractie, este evident nou si palpitant, daca vorbim si de jocuri cu un vizual atractiv este si mai bine, insa curand, jocul incepe sa inghita din ce in ce mai mult timp si la multe persoane se transforma in obsesie. Adaugi ca ingredient si un laptop performant din seria ROG (Republic of Gamers) o adevarata “herghelie putere” (tehnologica) impreuna cu toate gadget-urile care il accesorizeaza si gata, esti acolo definitiv, uiti de somn, te implici si mai mult, traiesti intr-o lume de culoare perfecta si sunete si ideologii, care nu sunt ale tale, insa le imbratisezi cu foame de joc.

Am observant de la mine si perioada de care va povesteam ca aceste manifestari sunt ciclice, vara dispar, iarna cand serile sunt lungi si reci, reapar cu o forta si mai mare cu o intensitate multiplicata de insasi dorul de joc, de camarazii cu care formezi echipe virtuale, de adrenalina actiunilor… e ca in cazul fumatorilor: gestul in sine conteaza mai mult decat nevoia de nicotina. O anumita obisnuinta care te-a prins candva…

Ca orice activitate, asta implica si bune si rele: bune daca ramane la nivel de divertisment si reusesti sa trasezi o limita reala, de bun simt intre viata reala si cea virtuala, si una rea atunci cand se ajunge la obsesie, se pierd prietenii, somnul, familia, se ajunge la depresii sau la divort. Iar societatea moderna impinge cumva la asemenea abuzuri, in care cei implicati ajung sa isi dea seama cand este mult, mult prea tarziu. Pentru ca sunt multi cei destul de slabi care, daca nu reusesc sa realizeze ceva in viata reala, au senzatia ca pot sa compenseze totul in viata virtuala: un fel de second life care reuseste sa le satisfaca nevoile de implinire materiala si spirituala.

Initial am gasit subiectul aceste probe imposibil pentru mine, pentru simplul motiv ca jocurile care imi plac mie sunt mai mult matematice si de strategie, jocuri in care vizualul si deci tehnologia la care ne referim atunci cand vorbim despre Republic of Gamers, pur si simplu nu este necesara. Asa ca, indiferent de tipul de joc la care ne referim: MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game) = Jocuri de roluri online cu foarte mulţi jucători; MMORTS (Massively multiplayer online real-time strategy) = Jocuri de strategie online cu foarte mulţi jucători; MMOFPS (Massively multiplayer online first-person shooter) = Jocuri first-person shooter online cu foarte mulţi jucători; MMOSG (Massively multiplayer online social game) - Jocuri sociale online cu foarte mulţi jucători, sau cine stie care alte tipuri de care eu nu am auzit vreodata, am preferat sa va vorbesc de riscurile de a deveni dependent si de a te indeparta de echilibrul si viata sociala reala.

Sper sa nu ma intelegeti gresit, NU incerc sa critic tehnologia, ea ne face viata mai frumoasa! Laptopurile ASUS din seria ROG sunt adevarate bijuterii ergonomice, multifunctionale si multisenzoriale! Pledez numai pentru cumpatare si realism.

V-am povestit astfel din tot sufletul, proaspat vindecata de o asemenea implicare exagerata in viata virtuala. Jocurile sunt frumoase si merita sa fie jucate, insa cu masura. Impartiti in 2 timpul pe care il petreceti in joc si de o jumatate din el iesiti in parc cu rolele cu amici de joc, sau la o bere, sau la munte, mare, biking, snorkeling, orice! Numai iestiti din case!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/06/superblog-2011-etapa-nr-4/

Etapa numarul 5: Calculatorul viitorului

2011-10-10T16:11:00.012+03:00

Un articol cu si despre fantezie si tehnologie. Mai ales pentru un om non-tehnic cum sunt eu, initial mi s-a parut o proba dificila. Dar acum cateva secunde mi-a trecut o idee nastrusnica prin cap: ce-ar fi ca atunci cand sta in stand-by monitorul sa se transforme in oglinda. Jumatate se vede si acum, insa departe de a reda o imagine clara si frumos colorata, doar niste umbre.

Ah, si pentru ca lumea noastra de acum este prea grabita, nervoasa si plina de tot felul de intolerante, ar putea ca macar computerul tau sa-ti adreseze cate un “stroke” pozitiv (cum auzisem acum cateva zile intr-un training), nu de fiecare data, ci aleator astfel incat sa te poata surprinde placut si sa iti smulga cate un zambet. Ce draguta si personala ar putea deveni relatia cu un calculator!

Si pentru ca tot ma plangeam acum o vreme ca nu exista tehnologia necesara, mi-ar placea tare mult ca acest calculator al viitorului sa preia imaginile inregistrate in mintea mea si sa le redea in format HD (sau poate chiar tridimensional?!?), cu tot cu sunetele ascunse in sinapse, emotiile traite si poate chiar sa induca senzatia aromelor si mirosurilor din momentul inregistrarii amintirii. Ce deliciu tehnologic.

- Ce adormita esti draga prietena. Cred ca este mai bine sa deschid ferestrele!

Buimacita privesc in jur si-mi dau seama ca am adormit pe canapea. Vocea este evident a calculatorului meu. Am visat din trecut. Ce ciudat. Imi vine sa rad. Normal ca imi vorbeste calculatorul meu, normal ca stie sa relationeze cu toata casa mea ecologica si inteligenta. A calculat nivelul oxigenului din camera si stie ca trebuie sa aeriseasca. Zambesc si clipesc de doua ori rapid si calculatorul meu stie ca asta inseamna dublu click, ca am selectat deja cu privirea muzica preferata si incepe sa o redea. Apoi consola virtuala se schimba in oglinda, odata cu intregul aspect al camerei de zi. Oare cum puteau trai oamenii inainte fara toate aceste inovatii tehnologice? Erau atatea fire, butoane, carcase mari si inestetice, acum sunt toate istorie...

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/09/superblog-2011-etapa-nr-5/

Etapa numarul 4: Ghid in tara ta

2011-10-06T23:14:00.007+03:00

Am un prieten din Germania care la inceputul anului spunea ca si-ar dori sa vina in Romania pentru cateva zile. Este un domn mai in varsta, care a vazut mare parte din lumea aceasta.

Ne-am cunoscut in 2008 in Croatia la scufundari. Venise cu barcuta personala si sotia si se lipise de grupul nostru ceva mai numeros pentru scufundari. O luna si ceva pe an, asta facea pe perioada verii, se plimba cu barcuta lui pe Adriatica printre insule, facea scufundari si se bucura de soare.

Mi-a scris ca vrea sa vada deva deosebit si ca nu il intereseaza obiectivele turistice pe care le poti gasi in orice ghid si sunt vizitate de marea masa a turistilor. Stiam si ce ii place cat de cat, facusem echipa la scufundari in Croatia, si am apucat sa povestim cate ceva.

Nu mi-a fost foarte greu sa ma hotarasc pe unde sa il duc, si ce sa ii arat. Doar ca locatiile care mi-au aparut in minte erau cam departate si mai ales ne trebuiau masini diferite. Pentru inceput puteam folosi masina mea, insa pentru partea a doua am preferat sa rezerv la o companie de rent a car o masina cu garda inalta, pentu drumuri de munte si drumuri romanesti uitate de lume.

Asadar cand a venit in tara, am pornit direct catre mare, directia portul Tomis. De acolo o barca rapida si un prieten bun care detine o scoala de scufundari ne-au dus in larg, undeva la mila 10, unde se odihneste o bijuterie de epava, numita Arkadia. Candva sub pavilon german, cargoul Arkadia se odihneste azi la o adancime cuprinsa intre 17-31 m. Lansata in 1927, Arkadia a fost cunoscuta ani de zile ca Bremen. Avea o capacitate de 1756DWT, 85 m lungime si 13 m latime. Stiam ca prietenul meu va aprecia dincolo de placerea scufundarii, istoria din spatele ei. Arkadia a lovit o mina din barajul S-57 si a stat ascunsa sub apele Marii Negre pana de curand cand Scafandri de la Aqvarius au localizat-o, la multi ani dupa ce a fost vizitata de scafandri militari romani. Pastrata foarte bine, este impresionanta elicea, carma si partea din spate.

Atmosfera in jurul epavei este cu adevarat una speciala, o combinatie de mister, umbre verzi, termocline reci, istorie, plase pescaresti rupte, frig (temperaturile sunt in general pe la 5-9C), fascinatie, adrenalina, adancime, un intreg pachet de senzatii tari. Si nu m-am inselat, prietenul meu s-a bucurat cu adevarat desi putina lumea poate ar intelege ca exista placere si bucurie in asemenea incursiune in trecut.

Dupa o seara de bere si povesti cu scufundari, pe drumul de intoarcere, am ales sa ocolim putin pentru cateva ore in care sa ne oprim in cheile Dobrogei. Putina lume stie ca Rezervatia Gura Dobrogei este o rezervatie complexa speologica, paleontologica, geologica si faunistica. Formata din calcare din perioada jurasica, modelata de natura in millenii, Gura Dobrogei te desfata cu peisaje neobisnuite: stancile stranii, pesterile (“Gura Dobrogei” sau “Liliecilor” si pestera “La Adam”), padurile de stejar pitic, flora si fauna cu specii rare, raurile, arbustii pitici, atat de aproape de un ditamai drumul national (acces prin sud prin Mihail Kogalniceanu ->catre localitatea Targusor). Inca o data am avut inspiratie cu locul ales si m-am bucurat sincer.

Seara ne-a prins in Bucuresti, unde am schimbat masinile, de aici inainte aveam nevoie de masina de teren inchiriata. La prima ora am pornit catre Baia de Arama, caci drumul este lung si aglomerat iar in cea mai mare parte cu o singura banda pe sens, deci multe ore de condus. Dar zic eu ca merita. Am facut circa 6-7 ore pana in Baia de Arama, insa odata lasat in urma orasul, incepe sa fie frumos. Am oprit putin la Podul lui Dumnezeu, unul dintre cele 3 poduri naturale din lume folosite pentru circulatia auto. Monumentul natural este situat in localitatea Ponoarele intre lacurile carstice Zătonul Mare si Zătonul Mic. Daca perioada este bine aleasa in an, mai exista o super atractie in zona : padurea de liliac, insa cum nu era cazul acum am continuat catre Pestera Izverna.

Pestera Izverna este o minune in sine, o bijuterie undeva la o altitudine de 600 de metri in Muntii Mehedinti, faurita de cel mai mare izvor carstic din Judetul Mehedinti. Este una dintre cele mai renumite pesteri din Europa in care se practica speologia subacvatica, filmata de insusi Jacques Yves Cousteau.

Pentru protectia ei, pestera este incuiata si in calitate de scafandru autonom si/sau speolog intrii numai impreuna cu custodele pesterii, un om absolut minunat si un scafandru desavarsit. Eu personal il apreciez cel mai mult, pentru mine este un « guru » un om care vorbeste foarte putin si face foarte mult, un om care deschide gura numai atunci cand conteaza si are ceva de spus, un om pe care tacerea dintre conversatii nu il deranjaza astfel incat sa simta nevoia sa o umple cu tot felul de zarzavaturi.
Am carat echipamentele pe galerii pret de vreo 2 ore, apoi am iesit pentru odihna. In Izverna conteaza mai putin daca intrii ziua sau noaptea, conditiile de temperatura sunt constante si in aer si in apa. Ceea ce puteam constata era ca nivelul apei era semnificativ ridicat si galeriile pe care odinioara le parcursesem uscate, acum aveau cativa centimetri de apa, plouase mult cu cateva zile inainte, asa ca din pacate apa limpede si cristalina avea sa fie mai tulbure de data aceasta.

Pe la 8 seara am intrat in pestera echipati cu costumele, pentru ca restul de echipament era déjà frumos aranjat la inceputul Sifonului Verde. Am trecut cu veselie lacul cu mini-barcuta de 1 persoana (trecerea se face in maini pe o coarda intinsa, iar barca este rechemata pe celalalt mal tot cu ajutorul unei franghii). Trecerea solicita putin echilibru si de cele mai multe ori provoaca glume si ras fata de cei care nu se descurca chiar asa de bine.

Intreaga tura de scufundare la Izverna solicita cunostinte avansate, antrenament si rezistenta fizica. Sunt 3 sifoane (galerii scufundare) : Sifonul Verde, Sifonul Galben si Sifonul Negru, intre care deplasarea se face pe galerii active (cu apa pana la genunchi). Parcurgerea intregului traseu obisnuit (pana la -41m adancime si 105 m lungime pe Sifonul Negru), dureaza in echipa de 3 persoane in medie 3-4 ore. Sunt multe manevre si mult echipament greu de carat. Dar frumusetile pe care le poti vedea, emotiile traite, unicitatea momentului, argintul bulelor acumulate pe tavane, senzatia de explorare zic eu ca merita orice efort. Ma scufund déjà de niste ani buni la Izverna si nu ma pot satura, astfel incat revin in fiecare an. Amicul meu a fost cu adevarat fascinat de Izverna, asa cum este cam fiecare scafandru care ajunge sa intre aici.

Pe drumul de intoarcere, mi-am dorit sa il mai surprind cu ceva si am oprit aparent aiurea la intrarea in Horezu la baza unui deal mare galben care pare ca se rupe. E dealul cu TROVANTI. Sunt numai 2 locuri in Romania unde poti gasi asa ceva, unul este la Costesti, aproape de Horezu. Trovantii se mai numesc si « pietre care cresc » si sunt microformatiuni nascute din nisipuri si gresii bogate in carbonat de calciu. Trovanții (concretiunile) cresc spontan - din centru catre periferie - cu o rata de depunere care poate atinge 4-5 cm in 1200 ani. Ei apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structura masiva, concentrica sau plana (stratificata), avand dimensiuni de la cativa centimetri pana la cateva tone. Eh, cate lucruri minunate si simple exista, pe care in ultima vreme le ignoram. Stiati ca exista si Muzeul Trovanților in Costesti, judetul Valcea?

Seara am ajuns franti de oboseala in Plaiul Foii, la poalele Pietrei Craiului. Fiind ultima zi, am vrut sa-i arat amicului meu un munte unic. Iarasi am sa fiu subiectiva si sa afirm ca e cel mai frumos munte din Romania. Piatra Craiului reprezinta una dintre cele mai fascinante si diverse succesiuni geologice din Carpatii Romanesti. Are o alcatuire geologica formata din calcare recifale, care s-au sedimentat peste sisturile cristaline existente. 22 de kilometri de creasta alba, calcaroasa, izolata. Peretii nord-vestic si vestic reprezinta o succesiune de vechi recife de corali care traiau in marea calda si de mica adancime existenta aici in mezozoic. Pe versantul sudic sub creasta exista Avenul din Grind, care are o denivelare de -540m, fapt ce-l situeaza pe primul loc in Romania, fiind inclus si in catalogul mondial al golurilor subterane.

Am stat sub soarele diminetii cu ochii la versantul nordic, cu peretii lui salbatici si am povestit despre ce a vazut zilele astea. Nu-i venea sa creada ca exista atatea locuri salbatice, conservate, pline de farmec si liniste, departe de imaginea asociata cu romanii si Romania. Ca sa incheiem in nota de relaxare am revenit in Bucuresti prin Rucar-Bran si am oprit de nenumarate ori pentru foto si la tarabele cu branza de burduf in scoarta de copac, miere si produse traditionale.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/06/superblog-2011-etapa-nr-4/

Etapa numarul 3: Placeri vinovate

2011-10-06T10:16:00.006+03:00

Cu adevarat acest subiect mi se pare cel mai dificil de pana acum. Despre “placeri vinovate”. Insusi conceptul presupune sa ne recunoastem imperfectiunea, imoralitatea sau nebunia temporara, si mai mult sa le detaliem in scris si sa le “eliberam” in online. Suna putin ca sloganul din reclama cu masina rosie: “nu am nevoie de ea dar o vreau”.

Si cel mai simplu, firesc si usor de pacalit acest subiect ar fi sa discutam despre masini: eventual sport, rosii, sclipitoare, decapotabile, aproape lipite de pamant cu jenti cat mai late, viteza peste limita, par care flutura in vant la limita rezistentei sale, priviri hipnotizate, plecari cu scart de la stop sau drifting-uri. Adrenalina in valuri, atractie, putere, flirt sau vesnici cuceritori. Si da, sunt vinovate: pacalim radarul sau il determinam sa dea eroare, discutam de infidelitate si aventura si parem aproape ca reusim sa sfidam timpul: ne simtim mai tineri si mai liberi. Toti viseaza la asa ceva, nu cred ca fie cineva care sa refuze daca i se ofera pe tava.

Dar parca tot nu mi se pare suficient pentru un articol inscris la concursul Superblog 2011 si imi pare usor banal sau destul de consumat. Prefer sa va vorbesc despre ceea ce acum cativa ani reprezenta pentru mine o placere vinovata. Traiam pentru libertatea desavarsita a celor care pot sfida verticala. Traiam iubind “vidul” cum ii spunea un bun prieten din Brasov. Sau mai simplu si pe intelesul tuturor, faceam alpinism. Ma hraneam cu adrenalina obtinuta asa. Ma incanta modul in care sfidam propriile mele limite, iar in inima mea ma puteam privi mai de sus. Exista si aici o parte vinovata: o placere vinovata de mandrie, superioritate si puterea de a fi cu adevarat o femeie care nu depinde de ceilalti (in mod special barbati).

Si totusi revenind la partea frumoasa a acestei activitati, acum cand privesc in urma imi amintesc de libertatea suprema pe care o experimentam, de bucuria simpla de a simti sub palme stanca aspra. Am vazut intotdeauna catararea ca pe o imbinare intre balet si arte martiale: gratia de la primul, forta, coordonarea si disciplina de la doilea. Le-am practicat pe toate iar in final mi s-a parut alpinismul un sport complet. Si mai era ceva: placerea unor relationari intre oameni la un nivel la care nu am mai intalnit de atunci: camaraderie, spiritual de echipa si fair play-ul, increderea in partenerul de catarare pana la limita dintre a fi sau a nu mai fi, o incredere totala, oarba si onorata de fiecare data. Era un fel de lume doar a noastra, o mica casta de initiati. O placere vinovata transformata in stil de viata.

Reveneam in oras si 5 zile eram o fiinta normal, banala. Doar urmele si ranile de pe degete tradau “excesele” si energiile descatusate in weekenduri. Adunand zilele petrecute pe munte, dupa vreo 7 ani am realizat ca 2 ani nu fusesem in Bucuresti. Dar dupa alti ani scursi de la evenimentele de mai sus, am realizat ca si “placerile vinovate” se schimba odata cu varsta. Evolueaza. De la un paria vinovat de superioritate autoindusa, la cele mai simple lumesti, legate de viata sociala, de posesie si poate de altfel de putere. Asa ca ajung sa apreciez cu adevarat pozitionarea si strategia de marketing a notebook-ul ASUS Automobili-Lamborghini VX7 si evident sa o apreciz ca o persoana care tot de marketing se ocupa. Felicitari pentru ca ne starniti cu acest produs, un nou val de “placeri vinovate”!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/04/superblog-2011-etapa-nr-3/

Etapa numarul 2: American Tourister

2011-10-05T11:20:00.007+03:00

Mi se pare incredibil cum se potrivesc lucrurile daca le lasi sa curga in ordinea lor fireasca. La fel este si cea de-a doua proba propusa la concursul SuperBlog 2011 de catre Sponsorul: real,- Hypermarket Romania, proba dedicata aniversarii celor 5 ani de prezenta pe piata din Romania. Campania American Tourister este dedicata aniversarii si se desfasoara in luna Octombrie in magazinele Real.

Vorbeam de timing si de cat de potrivit mi se pare subiectul. Ieri am revenit dupa 4 zile petrecute la Barcelona. Soare, mare, istorie, arta, plimbari, atmosfera, viata de noapte si forfota pe Rambla pana in zori. Un oras care aproape ca nu doarme niciodata. Cat timp am carat trolerul meu pe acolo a ramas curat ca in prima zi, intretinut frumos desi nu mai era nou, indiferent de distantele parcurse si de greselile facute la schimbul de metrouri, soldat cu multe scari si lungi pasaje de transfer de la o linie la alta.

A venit inevitabil si ultima zi, cea cu cozi nesfarsite la check-in, aglomeratie in aeroport, bagaj de cala si in mod cert violenta, zguduieli si indiferenta pentru bietul meu troler. Era destul de incarcat, undeva la 20-21 kg, nici foarte mult, nici putin. Si se pare ca pentru el a cam fost ultimul drum. Pe aeroportul Baneasa l-am primit cu butonul de la maner sfarmat si m-am trezit in imposibilitatea de a-l mai folosi in mod normal, tras pe rotitele lui. Era un troler cu 2 rotite, nu cu 4, asadar fara manerul ridicat nu mai foloseste la nimic. Am incercat sa il schimb, sau sa repar butonul insa orice incercare a fost in zadar. Este inutilizabil.

Ok, pana aici probabil nimic nou, dar pentru mine, iata ca exista si un timing nepotrivit, pentru ca in mai putin de 1 luna, imi voi face bagajele pentru o calatorie lunga, cu 3 tari de vizitat prin Asia; cu noi provocari si un bagaj care ar trebui sa mearga bine si la hotelurile din capitalele aglomerate, dar si in bungalourile din jungla, si pe barci catre insule. Planuiam sa folosesc un troler care sa atraga foarte putin atentia si pentru care in caz de deteriorare sa nu plang. Adica trolerul meu era perfect. Nici prea mare, nici prea mic, atat cat sa poata duce un costum de scufundare si cateva tricouri…

Acum deja ma vad in situatia de a cauta un bagaj nou. Si multe intrebari legate de el incep sa imi apara: sa fie unul scump si de calitate superioara? Sa fie colorat sa il recunosc usor pe banda de bagaje? Dar oare nu o sa devinta tinta? Sa aleg material textil sau plastic pentru exterior? Aleg 2 rotite sau 4? (am vazut persoane micute carand asa de usor trolere uriase cu 4 roti…

Stiu doar ca am nevoie sa reziste la uzura, la violentele la care este supus la incarcare si descarcare bagaje. Stiu ca imi place culoarea rosie, chiar daca nu e practica si ca mai am nevoie de compartimente destepte in interior in care sa pot pastra hartii si documente intacte. Si cred ca mai vreau rotite mai mari si mai bune decat cele de la trolerul meu vechi, rotite de cauciuc nu de plastic, ca sa nu mai sune deplasarea de la metrou pe gresia striata ca si trenul in sine… Ah, si nu in ultimul rand as vrea sa fie echipat cu un butonas care sa nu se mai sparga si sa blocheze manerul! De asemenea mi-ar mai placea un lacatel finut inclus in pachet, ca un simbol al securitatii bagajului meu.

Inca nu mi-am raspuns la toate intrebarile, vor urma drumuri prin magazine. Ca o femeie veritabila, sunt convinsa ca in ciuda oricaror argumente bine gandite si considerate, o marja de eroare tot va exista. Oricand imi poate face cu ochiul un troler la care nici nu m-as fi gandit. real,- Hypermarket si oferta din luna octombrie, este o invitatie in plus pentru mine. Detaliile despre produse de pe linkul http://www.real-hypermarket.ro/american-tourister/ parca nu imi sunt suficiente, si sigur voi avea nevoie de cateva momente in care sa merg acolo si sa incerc sa simt produsele.

Dincolo de considerentele de ordin functional sau estetic, perceput ca un protector al bunurilor personale, pentru o femeie, trolerul face obiectul unei achizitii sentimentale…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/03/superblog-2011-etapa-nr-2/

Etapa numarul 1 - Puritatea sunetului

2011-10-05T10:43:00.009+03:00

De multe ori cand ne gandim la lumea subacvatica o asociem gresit cu o lume in care domneste linistea. Vedem documentare cu imagini si culori care-ti taie respiratia. Aproape de fiecare data acestea sunt insotite de melodii relaxante, egale si linistite sau muzica clasica cu acorduri rafinate, sunete inalte si pure menite parca sa rascoleasca senzatii profund umane, senzatii de mult uitate…

Si totusi, lumea subacvatica inseamna pe langa “deep blue”, sau frenezie de culori in zonele de recif si o intreaga lume a sunetului.

La inceputul scufundarii pornind din lumea noastra exterioara, agitata si galagioasa pare a fi liniste sub ape. Esti oarecum agitat, ai nevoie de cateva clipe in care tu ca fiinta te adaptezi la un mediu strain si ostil (de ce oare? pentru ca este primul mediu pe care il experimentam in aceasta lume). Cu trecerea anilor se pare ca noi, oamenii incepem sa ne pierdem instinctele si conexiunile cu “mama natura”.

Revenind la experienta scufundarii in sine, odata ajustata vesta compensatoare, stabilita flotabilitatea omul se relaxeaza, sunetul violent al respiratiei sub apa, a bulelor in exces, incepe sa se estompeze. Scafandrul ajunge sa respire linistit, rar si profund. Isi aude respiratia si incepe sa o controleze. Apoi atentia se muta pe ceea ce se intampla in jur.

Mi-aduc aminte si acum o scufundare de dimineata in Egipt. O dimineata neobisnuit de rece si o mare cam prea agitata. Primele 30-40 de minute au fost banale, obisnuite fara nimic deosebit. Apoi ghidul egiptean m-a privit in ochi si mi-a facut semn sa ascult. M-am oprit curioasa si am incercat parca sa-mi lungesc urechile pentru a capta mai multe sunete. Ce copilarie mi-am zis si am ras in sinea mea. Insa el insista sa ascult, iar urechile mele ramaneau la fel de pustii si lipsite de orice senzatie de sunet. Am privit mult “in albastru”, iar secundele le percepeam ca pe minute. Apoi, cam la momentul in care ochii incepeau sa-si piarda acuitatea in infinitul albastru, am inceput sa aud. Un sunet inalt, departat, urmat de altele asemanatoare.

Apoi… apoi intreaga scena s-a populat, a devenit atat de aglomerata: sunete straine mie, culori si multa, multa miscare. M-am trezit in mijlocul unui grup de peste 20 de delfini. Eram in apa circa 18-20 de oameni si cam tot atatia delfini. Surpriza intalnirii a creeat un mic haos, pe care l-am inteles mai tarziu cand am constatat ca undeva in mijlocul lor se desfasura un ritual de imperechere.

Cata frenezie… imi aduc aminte si acum senzatia de “piele de gaina”, emotia tacuta, imposibil de exprimat, senzatia viscerala a sunetului care isi gaseste imaginea asociata in mintea mea. Oare cum sa transmit celor din jur prin simple cuvinte acea emotie simpla, naturala, senzoriala? Culoare si sunet, miscare si viata, energie pura…

Pana cand tehnologia va avansa la un asemenea nivel incat sa poata sa transforme in biti imaginile, suntele si emotiile adanc intiparite in memoria mea, pentru a le putea impartasi, as folosi un laptop multimedia performant ASUS din seria N. NX90. Claritatea imaginii si puritatea sunetului la modelele N53 si N73 sau cele mai noi N55 si N75 ar fi redat cu fidelitate sunetele pe care si astazi le aud cand ma gandesc la acel moment unic in care m-am intalnit pentru prima data cu delfinii, culorile recifului, uimirea din ochii mei, bucuria din ochii ghidului care incerca sa ma faca sa ii aud inca din departare, sau as putea sa incerc sa va rog sa inchideti ochii, sa va ingaduiti un moment de liniste si sa incercati ca si mine sa mixati toate aceste emotii. Eu cand inchid ochii… aproape ca pot sa aud culori!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/01/superblog-2011-etapa-nr-1/

SuperBlog 2011

2011-09-15T12:46:00.002+03:00

Am inscris blogul la cea de-a patra editie a concursului SuperBlog gazduit de www.pcnews.ro in perioada 1 octombrie – 1 decembrie.

Tyulenovo

2011-08-02T17:10:00.024+03:00

Lumina calda a inserarii
Salbaticie, liniste si culoare
Loc pentru meditatie
Elemente
Tarm
Cormoranii
Alb si albastru
Cormorani
Cormorani
Belvedere
Forme
Piscina privata
Catre locul de scufundare
Plimbarea cu barca
Unde

Grote

Locul de scufundare
Oaza de liniste

Tyulenovo - de 8 ani nu ma pot satura.

Concursul de fotografie subacvatica “Into the Black Sea” - castigatorii

2011-07-28T09:40:00.006+03:00

Sectiunea "Underwater"

Locul I
"Guvidele canibal" - Constantin "Costa" Benedic - Detentor pentru scufundari MK17 + G250V + R295 OCTO si computer Aladin 2G

Locul II "Meduza cerului" - Silvia Iordache - Labe Seawing Nova Fins, Spectra Mask, Snorkel Spectra (foto mai sus) Available on Shutterstock: http://www.shutterstock.com/g/silecs25#id=44981377

Locul III
"Calutz de mare" - Constantin "Costa" Benedic - Jumbo Bag

Mentiune I
"Underwater 45" - Florin Frasineanu - Back Pack Professional

Mentiunea II
"In viteza" - Silvia Iordache - Back Pack Professional, Polo Shirt Professional (foto 2)

Premiul de incurajare din partea Active Dive Center:
"Oglinda" - Cristiana Apostol - "Discover Scuba Diving" (o scufundare asistata de instructor, cu echipament complet Scubapro)

Sectiunea "Black Sea Life"

Locul I
"In zbor pentru supravietuire" - Simona Smolschi - ceas Titanium Watch

Locul II
"Life 37" - Florin Frasineanu - Jet Club Fins, Spectra Mask, Softshell Jacket

Locul III
"Prietenie" - Iuliana Dudu - Caravan Bag

Mentiune I
"Life 27" - Florin Frasineanu - Polo Shirt Professional

Toate fotografiile pot fi vizionate aici: http://www.delfini.ro/home/galerie