luni, 12 noiembrie 2012

Etapa 21. Aparatele mele electronice de ieri si de azi

Enuntul probei: Scrie pe blogul tau un articol, in care sa faci o paralela intre aparatele eletronice folosite in copilarie, adolescenta sau „tinerete” (dupa preferinta) si cele la care ai acces acum. Ne-ar placea sa ne povestesti, intr-o maniera „fresh” si haioasa, cum vedeai utilitatea acestor obiecte la primele interactiuni si daca ai intuit in vreun fel modul in care acestea aveau sa evolueze in timp (de exemplu: te-ai imaginat facand fotografii cu un Nokia 3310… sau jucand Angry Birds pe un televizor cu tub catodic?)

*****

De când am eu amintiri știu că la masa de Revelion se făceau fotografii în familie. În sufrageria mică ne adunam cu toții și an de an parcă totul arăta la fel: bradul avea locul lui, masa se întindea în același loc, o parte dintre noi stăteam pe recamierul vechi și ceilalți pe scaune în jurul mesei. Aveam un televizor vechi alb-negru. Pentru a schimba cele 3 canale trebuia să te ridici și să apeși pe butoanele care țăcăneau strident și se afundau în carcasa televizorului. Prindeam pe atunci cu o sârmă improvizată bulgarii, și atunci îmi amintesc la fiecare oră 20:00 alergam de afară să prind “leka nosht detsa” desenele animate de la vecini. Erau cele mai frumoase desene animate la acea vreme.

Însă dincolo de orice, în mintea mea de copil era întipărită carcasa de piele masivă a aparatului foto Zenit. Se închidea cu o capsă foarte tare pe care eu cu mânuțele mele de copil nu prea reușeam niciodată să o apăs până la capăt. Și-mi mai aduc aminte emoția tuturor când fotograful de ocazie ridica aparatul acela magic și ne cerea să zâmbim…  Nimeni nu mai respira, nimeni nu mai clipea, era un moment de concentrare maximă pentru toată lumea. Filmul avea numai 24 de poziții, și fiecare dintre ele era deosebit de importantă. Nu vroiai să apari cu ochii închiși în acele puține ocazii de imortalizare a vreunui revelion.

Apoi atunci când am crescut și am început să merg pe munte am căpătat acel aparat cu care am continuat să fac poze. Și după fiecare excursie iar aveam emoții, deși acum filmul era color, stăteam pe la Unirii câteva ore până era developat. Apoi mă chinuiam să văd care sunt mișcate și care nu, și le comandam numai pe cele bune…  Am și astăzi biblioteca plină de mii de fotografii scoase pe hârtie, mii de fotografii selectate ca fiind bune din poate zeci de mii făcute. Îmi dădeam toți bănuții mei de copil agonisiți pe aceste poze. Erau cândva averea mea cea mai mare, comoara mea de amintiri.
Arhiva personala: foto cu aparatul Zenit realizata printr-un binoclu al unui vanator de munte
În acei ani îmi aduc aminte ce echipament de munte jalnic aveam: rucsac cu cadru, materiale prin care apa de ploaie trecea atât de ușor, haine proaste și bocanci de piele dați cu grasime… însă grija cea mare era ca aparatul foto să nu se ude, să nu înțep punga care îl proteja într-un rucsac care de fapt nu oferea nicio protecție… Doamne ferește să se ude aparatul… Oare cine putea să își închipuie atunci că aceeași persoană, va ajunge să colinde mările cu un aparat foto și să alerge pe sub apa pentru a prinde din cel mai bun unghi un rechin? Cu siguranță era de neconceput o asemenea idee. Aparat foto pe sub apă… hahaha… nu putea însemna decât dezastru: rugină, defecțiune fatală. 

Și totuși, la 20-30 de ani de la cele povestite mai sus, mă uit înapoi cu un soi de indulgență dar și o urmă de nostalgie. Atunci, puteam face la o excursie 24 de poze, însă făceam excursii în fiecare weekend, timp de zeci de ani, acum fac mii de fotografii într-un concediu de 7 zile. Și mă întreb care dintre aceste timpuri era mai bun? Care dintre fotografii îmi este acum mai dragă? Una făcută în trecut din zeci de încercări timp de ani de zile sau una dintre cele câteva mii din fiecare concediu? De care îmi amintesc mai bine? Pe care am revăzut-o sau arătat-o mai multor oameni? Coala îngălbenită sau fotografia electronică?
Foto din arhiva personala: Oceanic Whitetip Shark (Longimanus)
Evident este un timp pentru toate. Fiecare generație vine cu electrocasnicele ei. Și pentru că tehnologia se schimbă cu atâta viteză în ziua de azi, eu am apucat să fac fotografie și cu un Zenit și cu primele aparate digitale, dar și cu aparate foto Nikon performante și cu carcase dedicate pentru lumea apelor, pentru că să nu uităm, suntem pe un blog de fotografie subacvatică… iar astăzi, aparatele foto nu fac numai fotografie ci la acest nivel filmează cât se poate de bine!  O alta idee de neconceput acum cateva decenii.
Articolul acesta a fost scris pentru SuperBlog 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: