duminică, 28 octombrie 2012

Etapa 14: Cum crezi ca vei face fata tehnologiei cand vei avea 80 de ani?

Enuntul probei: Traim in era tehnologiei, in care computerul este, pentru multi dintre noi, un obiect fara de care nu mai concepem sa ne desfasuram activitatile zilnice.  E-mailuri, motoare de cautare, cumparaturi online, site-uri de socializare – toate sunt parte din viata noastra acum. Va propunem un exercitiu de imaginatie: scrieti un articol in care sa ne povestiti cum credeti ca veti face fata tehnologiei cand veti ajunge la varsta de 80 de ani si ce device-uri va vedeti folosind. Descrieti-le cat mai detaliat.

*****

25 mai 2058. O zi cu soare cald primăvăratic, o zi ca toate altele însă specială pentru mine. Astăzi împlinesc 80 de ani. Veselă mă ridic din pat și îmi trag cele două proteze bionice care de câțiva ani îmi înlocuiesc genunchii distruși în tinerețe în anii în care practicam intens alpinism. Tehnologia avansase într-atât în ultimii ani încât eu deveneam din ce în ce mai bătrână, iar picioarele mele întinereau cu fiecare upgrade de versiune de proteză. Era un paradox: o parte din mine, se deteriora în timp, pe când alta întinerea parcă de două ori mai repede, la fel și spiritul meu care se simțea încă tânăr. Odată fixate, am acționat butonul care desprindea înlocuitorul de piele al rotulei. Imediat micul monitor LCD de formă sferică a sclipit vesel anunțându-mă că protezele aveau toți parametrii de funcționare ok. L-am închis la loc și mulțumită am coborât în viteză scările către camera de zi. Ce babă vitezomană sunt și eu… și am râs din tot sufletul.

Oare ce aveau să îmi pregătească prietenii mei de o viață astăzi la aniversarea a 80 de ani? Îi simțisem de câteva zile agitați și sunt sigură că "lucrau" la o surpriza de proporții. Tot gândindu-mă așa am acționat telecomanda care încet, deschidea un întreg perete și transforma spațiul dintr-o simplă cameră într-o casă pe jumătate în natură. Îmi plăcea la nebunie să îmi beau cafeaua simțind adierea primăvăratică. Era luna mai, luna florilor iar grădina începea să se transforme într-o rapsodie de culoare și miresme.

 Măsuța de cafea, se transforma atât de ușor în consola puternicului meu computer cu procesor Intel care gestiona cu atâta grație întreaga mea casă ecologică și inteligentă. Dispozitivul de afișare 3D a început să îmi desfășoare în față toate opțiunile, și i-am cerut atunci să îmi redea o parte din Eugene Ysaye - Sonata no. 2 for Solo Violin (I: "Obsession"). Era favorita mea la cafea. Câteva atingeri și computerul aerisea etajul casei, ridica storurile și reorienta panourile solare în unghiul ideal al acelei ore.

Pe la mijlocul zilei, prietenii mei de mai bine de o jumătate de secol s-au adunat pe mica terasă care prelungea practic camera mea de zi. Părea că se agită în jurul unui obiect micuț. Am așezat atunci tava de fursecuri alături de obiectul misterios și toată lumea parcă s-a mai potolit. Mi-au făcut semn să despachetez obiectul de care erau atât de mândri. Cu surprindere, am ajuns să țin în mână un Cub Rubik. Am dat să îl răsucesc, pentru a amesteca culorile, însă nu mergea.

 - Draga noastră, nu este un Cub Rubik de jucărie, este un hdd extern. Conectează-l la computerul casei și vei vedea ce conține.

Nicioată nu am fost în avangarda tehnologiei, mereu am avut nevoie de mai mult timp pentru a înțelege cum funcționează diverse device-uri, asta în ciuda faptului că am făcut marketing  mai bine de jumătate de viață pentru companii de IT. Mai tot timpul tehnologia parcă fugea de mine și numai prin fort și străduință reușeam să țin pasul cu colegii mei, dar și cu generațiile tinere care parcă erau dintr-un alt film, unul SF.

Odată conectat pe ecranul tridimensional au început să apară toate amintirile prietenilor mei, toate zilele de alpinism, toate traseele, toate turele de iarnă. Fascinată am selectat una dintre ele și deodată am simțit cu toții nu numai senzațiile trăite de autorul lor, dar parcă și mirosul de brad, vântul care adia ușor, zgomotul carabinierelor de pe hamul de cățărare, praful de magneziu care se împrăștia ușor în timp ce la fiecare mișcare, capul de coardă ducea mâna la spate la săculeț. Era o experiență senzorială totală, retrăiam o zi oarecare dintr-un perete, alături de un prieten adevărat, care-mi rămăsese aproape iată, o viață întreagă. Am tot schimbat zilele și amintirile transferate prin nu înțeleg ce fel de tehnologie din memoria fiecăruia dintre prietenii mei, întru-un hard disk extern realizat parcă cu intenție în forma cubului Rubik că să și sugereze întoarcerea în timp. Tehnologia ajunsese să se îmbine perfect cu mintea umană și să-i sporească acesteia capacitatea ca un fel de “creier extern” sau cum reușea să ne arate acest cub, un fel de memorie colectivă…  visul omenirii de acum câteva zeci de ani, părea astăzi o joacă de-a cubul a unuor bătrânei trecuți majoritatea de 80 de ani.

Articolul acesta a fost scris pentru SuperBlog 2012
Cerintele probei: http://super-blog.eu/etapa-14-cum-crezi-ca-vei-face-fata-tehnologiei-cand-vei-avea-80-de-ani/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: