joi, 25 octombrie 2012

Etapa 12. TMI: Echilibrul dintre serviciu si viata extraprofesionala


Enuntul probei: In ziua de azi este destul de greu de stabilit un echilibru intre serviciu si viata extraprofesionala. Suntem nevoiti in fiecare zi sa facem alegeri: stau mai mult peste program din dorinta de a invata cat mai mult si de a avea posibilitatea sa avansez pe scara profesionala sau ma duc acasa si investesc timp in discutiile cu cei dragi (familie, prieteni etc.) si in activitati care imi fac placere. Daca in urma cu 20 – 30 de ani parintii nostri aveau, in cea mai mare parte, program de lucru 8:00 – 16:00, azi programul este 9:00 – 18:00. Sacrificii sunt de facut indiferent de decizie, insa ne-ar placea sa stim ce viziune ai tu. Noi, in TMI, incercam, prin intermediul cursurilor noastre, sa ii ajutam pe oameni sa ia decizii cu privire la propria viata: le dam “uneltele” prin care ei isi pot stabili prioritatile, ii invatam care sunt criteriile sanatoase dupa care pot lua decizii si le oferim exemple cu care ei se identifica. Scrie un post pe blog in care sa ne prezinti care crezi tu ca sunt optiunile ce pot aduce cea mai mare implinire pe termen lung. Care sunt, totusi, solutiile pentru a duce o viata echilibrata? Argumenteaza-ti punctul de vedere. Succes!

*****

Echilibru. Zen. Liniște. Stabilitate. Stare. Mișcare. Armonie. 
Armonie între serviciu și viața extraprofesională… E o discuție zic eu mai profundă în spatele acestor cuvinte, pentru că, vând-nevrând nu poți să o discuți exclusiv din punct de vedere individual. Te lovești zilnic de ceea ce societatea a creat ca normalitate: programul de lucru 9:00-18:00, cel mai adesea depășit cu cel puțin încă o oră,  înclinația către carieră în detrimentul valorilor familiale și chiar obiceiul oamenilor de a forma sau nu o familie, sau cel puțin întârzierea acestei decizii până la o vârstă la care, din păcate, cei mai mulți oameni se trezesc că nu mai pot avea urmași; iar din acel punct, începe epopeea tratamentelor de fertilitate, cu toate traumele mentale aferente. E foarte mult stres, este o presiune aflată într-un crescendo continuu în ultimii ani.

O simt și eu, și cred că o simt cu atât mai pronunțat cu cât am reușit să ajung la un anumit nivel de performanță în meseria mea, iar când ajungi acolo, mai greu decât drumul în sine este menținerea acelei poziții. Ești într-adevăr pus în fața unor decizii complicate: alegi să mori pe baricade (și Doamne păzește, s-a întâmplat acum câțiva ani un asemenea caz extrem), sau te oprești la un salariu decent și reușești să pui “stop” la ora 6 PM punct și din acel moment să fii tu și timpul tău, să ai grijă de tine, de trupul și mintea ta, să îți construiești un program care să reușească cu adevărat să te deconecteze de la problemele de zi cu zi de la serviciu, la care aproape întotdeauna se mai adaugă unele și de acasă. Nu este ușor să fii consecvent acestui program de după muncă, de cele mai multe ori suntem atât de rupți de oboseală după muncă, încât suntem tentați să mergem direct acasă, să mâncăm ceva și apoi cu un păhărel de ceva să ne tolănim pe canapea la TV, și iată cum devenim pe nesimțite sedentari, rupți de viața socială și eventual supraponderali, într-o comoditate bolnăvicioasă, într-o zonă de confort călduță însă care ne răpește cu adevărat farmecul vieții.

Am trecut și eu prin starea aceasta de metastaza mentală și fizică. Cumva a fost și indusă de ceea ce mediul extern a adus în viața mea, un șomaj dureros în 2009, direct din poziție de management. Cu cât cazi mai de sus, cu atât te lovești mai tare! Apoi a existat un moment în care am reușit să mă scutur și să mă trezesc la viață, cu lecția modestiei învățată după șomaj, cu bucuria vieții în ochi,  cu nevoia de îmbogățire tratată, cu valorile personale revizuite, cu 30 de kilograme scuturate de pe mine și cu un plan foarte clar de relaxare atât zilnică, cât și o premiere anuală mentală, spirituală, la început impusă, apoi însușită ca fiind firească. Am hotărât atunci, că dincolo de orice presiune externă, datoria mea este aceea de a-mi face singură viața mai frumoasă, că merită să am grijă la acest “detaliu” esențial și să mă țin de el cu dinții în ficare zi. Adică, indiferent dacă este prudent sau nu, mare parte din veniturile anuale se duc pe călătorii fie exotice, fie complet non-luxoase însă în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Mi-este indiferent dacă înnoptez la cort, la hostel sau la hotel de 5 stele, important este să ajung acolo unde eu mă simt bine: în locuri extrem de izolate, acolo unde natura este încă plină de vibrație, neatinsă, curată. Sunt deja puține asemenea locuri, multe au fost lovite de comercial, însă tocmai aici este provocarea: să le găsești, să ajungi acolo și mai ales, odată ajuns să te bucuri de ele din tot sufletul.

Așa îmi încarc eu bateriile, așa îmi hrănesc sufletul și îmi găsesc echilibrul. Și ultimii trei ani demonstrează această hotărâre internă: de la scufundările în Galapagos, pașii m-au dus în Anzi la un templu incaș, pe lângă vulcanii din jurul capitalei Quito, în “rain forest” pe un afluent al Amazonului, în junglele din Vietnam, în delta Mekog, la templele din Cambogia, unde cu adevărat am cunoscut starea de Zen, în timpul musonului prin insulele din Tailanda, iar anul acesta pe plajele pustii ale insulițelor din nordul Mauritius, acolo unde testoasele încă își mai fac drum pe plajele albe să-și depună prețioasele ouă, iar în apele din jur încă mai există balene care zăbovesc câteva luni înainte de lungul drum către Australia. Și da, când vezi atâtea minunății ale acestei lumi, îți încarci sufletul pentru câteva luni bune. Te întorci refăcut, cu chef de muncă, ai o motivație pentru care să tragi, ajungi parcă să îți faci meseria cu drag, cu mai multă placere, pentru că aceste experiențe ajung să îți redea pofta de viață pentru fiecare moment, nu numai pentru perioada vacanței.

Și tot nu este suficient pentru echilibrul de care vorbeam, pentru că nu putem pleca atât de departe la fiecare 2-3 luni, așa că după opinia mea revin la acel program riguros din fiecare zi. Acum mai bine de 10 ani am avut parte și eu de programul de Time Management de la TMI România. Compania la care lucram atunci m-a trimis la acest curs. Și astăzi sunt recunoscătoare pentru această oportunitate. De atunci, nu numai computerul de muncă, biroul meu, ci și casa mea sunt aranjate și menținute așa după principiile învățate la cursul de Time Management. Este cred, cursul cu cea mai mare aplicabilitate la care eu personal am participat vreodată. Principiile învățate acolo sunt atât de sănătoase încât le-am însușit și implementat complet în viața mea. Și ele stau acum la baza programului meu zilnic de recreere, pentru că acum găsesc acel timp pentru role în fiecare seară în Herăstrău, sau când nu sunt role, puțin înot, sau câțiva kilometri de plimbare zilnică etc. Trebuie doar să fii consecvent, să te ții de ceea ce ți-ai propus, iar acest mod de recreere se va vedea a doua zi în cheful de muncă, în energia generală a ta ca om. Cam asta este rețeta mea sau secretul meu sau armonia mea. A fost greu de educat, rezultatele sunt însă generoase. Le doresc tuturor să își găsească Echilibrul, Liniștea, Stabilitatea, Iubirea, Armonia și starea de Zen.
 treaba cu elefantul din cursul de Time Management mi-a rămas și astăzi întipărită în minte  :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: