luni, 8 octombrie 2012

Etapa 04. Prima carte citita de la Nemira

Enuntul probei: Daca iti amintesti prima carte de la Nemira pe care ai citit-o, vrem sa ne povestesti despre ea. Cati ani aveai, ce ti-a placut cel mai mult si in ce fel te-a influentat. Nu te gandi la o recenzie clasica si nici nu utiliza cuvinte pompoase. Vrem un text personal, vrem sa traim experienta ta pe masura ce citim despre ea. Pe scurt, texul tau sa se potriveasca cu motto-ul nostru: Nemira, placerea lecturii.

*****
În urmă cu vreo 9-10 ani eram cu casa în reconstrucție. Trebuie să precizez încă de la început că este vorba de casă pe pământ, nu apartament. Era o casă veche, de prin 1940, și unii pereți încă mai erau din paiantă, așa că atunci când s-a pus problema de consolidare, de fapt, casa a fost dărâmată perete cu perete și reconstruită cu toate elementele de siguranță necesare. Deoarece nu aveam unde să locuim în tot timpul acestei reconstrucții, am strâns toată mobila și bunurile în 2 dintre camere, în timp ce restul de jumătate de casă era un șantier total. Într-un asemenea haos de lucruri, oameni și muncitori, ar fi trebuit să mă adun seara și să mă înghesui cu ai mei, într-un spațiu neplăcut de mic. Și câteva nopți așa a fost, până când am început să plâng de nervi pentru că pur și simplu tata sforăie infernal și eu adunam una după altă nopți nedormite, ochii îmi deveneau din ce în ce mai roșii și mai obosiți, iar fizic începeam să ajung la limita epuizării prin lipsă de somn.

Eram cu adevărat disperată, când, într-o seară plăcută de primăvară mi-a venit idea salvatoare: ce-ar fi să-mi instalez cortul în pod, în zona în care placa de beton fusese deja turnată și uscată. A fost cu adevărat o revelație. Încă din acea seară am urcat în pod și am instalat numai partea de pânză a cortului în pod, astfel încât să fiu ferită de țânțari, păienjeni și alte vieturitoare “de pod de casa”, dar să fie și plăcut și răcorel. Am construit o saltea comodă din mai multe pături, astfel încât să nu simt betonul de sub cort și iată cum în câteva nopți am reușit să recuperez toată oboseala acumulată.
  
Eram extrem de bucuroasă de soluția găsită, și în următoarele zile într-un elan de om odihnit, m-am plimbat prin magazinul Unirea. Pe atunci exista acolo o mare librărie la parter. Am intrat și imediat am fost absorbită de cărți. Răsfoiam cu sete, îmi plăcea la nebunie mirosul de carte nouă, citeam în viteză scurtele prezentări de pe coperta 4 sau câte o prefață. La un moment dat am dat cu nasul de o serie de cărți cu coperți negre, era un fel de turnuleț cu 6 volume. L-am ridicat pe primul și am început să citesc descrierea de pe spate. Aceea a fost una dintre puținele cărți care nu s-au mai dezlipit de mână mea. Mi-amintesc că am stors cu totul portofelul că sa pot pleca cu toate cele 6 cărți ale seriei Dune de Frank Herbert. (de curiozitate am scos acum cartea din bibliotecă, prețul ei era 273.000 lei, alte vremuri, alți bani).

Ajunsă acasă am început să-mi pun problema unde să stau să pot citi. În curte trona o mare grămadă de nisip și o betonieră care funcționa aproape tot timpul, până pe la ora 21:00 mișunau muncitorii gălăgioși și brutali în exprimare și ton, din când în când câte un flex ridica decibelii la un nivel insuportabil. Și atunci soluția a fost tot podul meu parțial ferit de toată această nebunie. Am pus baterii noi la frontala mea Tikka de la Petzl și aceasta a fost luminița la care, am citit toate cele 6 volume ale seriei Dune. Seară de seară, câteva zeci sau sute de pagini, atât cât poate citi un om care vine după o zi de muncă, acasă într-un șantier și se retrage într-un pod aproape intim, pentru a citi despre o lume fabuloasă, despre Bene Gesserit, despre Arrakis și despre mirodenie. Am citit cu sete aceste cărți, și pot spune fără să greșesc că lanterna mică, cortul și Dune, au fost tot ce îmi amintesc din acea vară de sacrificiu, în care, alături de ai mei am trecut prin experiența consolidării casei. Au fost 8 luni de șantier de coșmar și 6 volume de carte SF care mi-au hrănit sufletul și mi-au dat puterea să trec peste praf, să văd dincolo de mizerie, să privesc beneficiile și nu suferințele acelei perioade. 
Aproape de începerea sezonului rece s-a terminat și șantierul. Am coborât din podul care mă adăpostise în toată această perioadă, și atunci când am așezat toate podoabele mele (cărți și pietre) înapoi în bibliotecă, cu atâta mândrie am așezat seria Dune fără nici măcar un colț de pagină îndoită, deși fuseseră citite în poziții complet chinuite într-un cort mic de 2 persoane, la lumina unei lanterne cu 3 leduri, într-un pod în care vara temperaturile rămâneau la peste 40C mult după miezul nopții. Iubesc cărțile și le tratez că pe obiecte de artă, iar plăcerea cititului a fost parcă mai intensă, direct proporțională cu condițiile vitrege din acele 8 luni. Acestea au fost primele cărți de la editura Nemira citite. Și cu toate că experiența în sine, nu poate fi egalata de nimic, totuși, cartea mea preferata este alta, tot o serie, o trilogie, una cu valoare sentimentală deosebită pentru că poartă semnătura autorului pe fiecare primă pagină. Vorbesc de această dată de un SF românesc: Abația lui Dan Doboș.  

Articolul acesta a fost scris pentru SuperBlog 2012
Cerintele probei: http://super-blog.eu/etapa-4-prima-carte-citita-de-la-nemira/

10 comentarii:

  1. Nici eu nu indoi pagina la carte. Cat despre cartea Dune, chiar daca sunt iubitor de s.f (sau am fost), nu am putut sa o citesc. Asa ca te apreciez pentru reusita, si pentru destainuire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dune este o carte pe care ori o citesti la timpul potrivit, ori nu merge! Ai incercat si Abatia? mie mi-a placut enorm, am citit primele 2 volume online, le-am putut descarca de pe un site, si pentru ultima am cumparat toata trilogia, iar ca bonus am primit autograful autorului. Mi se pare ca a treia carte din trilogia Abatia nu este aparuta sub egida Nemira (nu stiu de ce) de aceea si poza am facut-o cu acea carte deschisa. Pentru cei foarte atenti se vede alt nume de editura. Am vazut ca stocul este epuizat, insa ar merita re-editata. putine SF-uri sunt atat de inchegate ca idee. multumesc pentru gandurile bune.

      Ștergere
  2. am citit mult brussolo sau asmiov. de la noi pe ovidiu bufnila. stiu ca nu pot fi numit iubitor de s.f. daca nu am citit Dune sau daca nu inghit Razboiul stelelor, dar asta e, sunt ceea ce sunt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cred ca trebuie o catalogare asa de stricta, daca nu am citit X sau Y nu sunt iubitor de un anumit gen. poti fi iubitor de SF si cu 1 singura carte citita, daca aceea ti-a mers cu adevarat la suflet :) asta evident, fiind doar parerea mea.

      Ștergere
  3. Eu chiar nu sunt iubitor de SF, dar mi-a placut povestea ta. Poate mergea mai bine in podul ala o carte de Sandra Brown :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu am citit in viata mea asa ceva :)) sunt extrem de selectiva cu cititul pentru ca am foarte putin timp si nici rabdare sa citesc nu am prea multa.

      Ștergere
    2. Esti o persoana activa, si de-aia. Dar mi se pare curios ca nici macar nu ai incercat... erau carti extrem de usoare, iar daca luai metroul de la Republica pana la gara spre exemplu puteai termina una :))

      Ștergere
    3. Laurentiu, din pacate nu ma avantajeaza sa folosesc metroul. Este prea departe de mine. Iar in trafic, ar fi cam dificil la stopuri sa citesc :)))

      Ștergere
  4. prima nota din concurs, 80 de puncte, exact ca si anul trecut la prima nota.

    RăspundețiȘtergere

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: