marți, 15 noiembrie 2011

Etapa numarul 23 - Zenbook

Astazi am fost din nou singura in Cambogia. La micul dejun am incercat sa negociez un drum comun cu prietenii mei, insa se pare ca avem cu adevarat obiective diferite. Pentru mine complexul de temple de la Angkor Wat inseamna o calatorie spirituala, pentru ei inseamna niste pietroaie, foarte multe pietroaie, impresionante ce e drept, insa de care se plictisesc repede... Trebuie sa respectam insa stilul de viata al fiecaruia.

Asadar am sa revin la mine. Am luat acelasi tuck-tuck de ieri si am plecat singura sa exporez Angkor Thom, fosta mare capitala Kmera din secolul 12. Cu o zi inainte vazusem templul, si pentru prima data dupa vreun an am plans de bucurie, de prea multa frumusete pe care inima mea nu o mai putea cuprinde. Dadea pe dinafara si dadea sub forma de lacrimi. Era o caldura infernala si pentru cateva minute m-am ghemuit intr-un fel de intrand pe care usor il puteai lua drept o chilie. Am stat acolo cu ochii fixati pe turnurile cu cate un Buddha pe fiecare latura, minute in sir, pana cand am simtit ca nu mai gandeam nimic, ca ce era afara era si la mine in minte, un fel de stare Zen.
Astazi am mers mai departe catre Preah Knan, un loc ales la nimereala pe harta. Erau foarte putini turisti si pe undeva m-am bucurat. Locul acesta mi-a depasit orice asteptare, imaginatie sau dorinta. Era un intreg oras, cu case, coloane, temple, pana si o biblioteca, mai toate in stare perfecta de conservare, cu bazoreliefuri care inca purtau culorile originale antice. Toate erau impletite armonios cu radacinile unor arbori seculari. O simbioza perfecta, un moment de timp oprit definitiv din istorie. Zen, peste tot in jurul meu plutea o stare, Zen!

Apoi un element a venit sa imi strice starea de visare, de beatitudine, de Zen: mi s-a terminat cardul la aparatul foto. Facusem sute de poze de dimineata, vroiam sa iau totul cu mine sub forma foto, incercasem multe setari astfel incat sa pastrez atmosfera fabuloasa. M-am asezat pe o piatra si m-am sprijinit de peretele bibliotecii. Cum purteam sa las un eveniment marunt sa imi strice starea de Zen? Zen... daca as fi avut acum un Zenbook... transferam totul si fluxul de informatii din interior se echilibra, se salva definitiv pe notebook.
Zenbook-ul este un excercitiu la limita dintre filosofie si tehnologie. Mi-ar fi luat 2 secunde sa-l deschid, aplicatia de download foto aproape ca s-ar fi deschis instantaneu, iar la viteza cu care opereaza, cei 8 giga de foto s-ar fi transferat imediat. E mic, usor, simplu si sofisticat in acelasi timp, nu cred ca m-ar fi deranjat prea mult in rucsacelul meu, mai mult, as fi putut sa ascult in surdina, in bibioteca veche de mii de ani sunetele de la templul Chao Dai din Vietnam, templul care acum cateva zile ma redusese complet la tacere. Tehnologia ASUS SonicMaster cu care este echipat Zenbook-ul ar fi redat cu fidelitate fiecare coarda ciupita, fiecare taler atins, fiecare trompeta in parte, buciumul cu reverberatii profunde.

Cred ca aici era locul ideal pentru asa ceva: In pustietatea locului, pe lespezile de piatra ale bibliotecii din orasul impletit cu natura. Mai mult ca oriunde in orasul de piatra uitat in timp, in filosofia Zen cu care acesti Kmeri lucrasera piatra cu atata maiestrie, mie personal, in singuratatea acestei zile, Zenbook-ul mi-ar fi fost acel tovaras care sa asigure toate cele necesare: lipsa de griji pentru stocarea amintirilor, muzica, viteza, simplitatea si nu in ultimul rand, mi-ar fi imprumutat putin din insasi conceptul dupa care a fost creat, ar fi completat ceea ce aproape atinsesem si apoi m-am lasat tulburata, mi-ar fi cedat o parte din spiritul lui, starea de Zen!

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/14/superblog-2011-etapa-nr-23/

4 comentarii:

  1. Imi place cum scrii... Debordezi de imaginatie, sau chiar ai fost aici?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Sunt inca in aceasta parte a lumii. Anul acesta mi-am luat 21 de zile de Asia (Vietnam, Cambogia si Tailanda). Templele de la Angkor Wat sunt o minune pe care ar trebui sa o vada mai multa lume. Imediat ce voi reveni in tara (27 noiembrie) si apuc sa ma odihnesc putin, voi face o serie zic eu impresionanta de articole mai mult cu poze initial, si cand voi avea timp voi scrie. Urmariti-le si veti intelege starea de Zen. Concursul in sine ma intereseaza mai putin, experienta lui in sine mai mult. Seara frumoasa (la mine e seara).

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu am auzit de templele alea... si nici nu am zis nimic de concurs, ci doar de modul cum scrii.

    Nici eu nu sunt foarte interesat de concurs, ci de experienta, doar ca la mine se vede pe bune, fiind foarte jos :)

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc inca o data. voi scrie despre temple. a fost prea frumos sa nu incerc sa impartasesc cu lumea. si pentru mine este o experienta noua partea cu scrisul :) nu am mai scris pe teme date.

    RăspundețiȘtergere

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: