sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Etapa numarul 21 - Routerul nano BR-6258n

Astazi am aterizat in Cambogia la Siem Reap. Dupa multa vreme reusesc sa ajung acolo unde pana acum doar visam: sa vizitez templele de la Angkor Wat. La ora 15:00 ora locala am reusit sa terminam cu transferul de la aeroport si cazarea la Hotelul Tara Angkor (undeva la cca 5 km de temple). Suntem 11 oameni asa ca vizele, transferul si formalitatile stufoase pentru cazare au durat 3 ore. Prietenii mei au zis ca azi vor sa se odihneasca si sa se acomodeze cu zona asa ca am hotarat sa plec singura. Pentru mine intreg acest concediu este mai mult o calatorie spirituala in Asia decat o iesire la distractie sau un concediu obisnuit.

Asadar am iesit in fata hotelului si am luat un tuck-tuck (un vehicul pentru turisti, in genul unei mici trasurici trase de un motociclist). Pentru jumatate de zi pretul este 7-8$ si i-am zis omului ca vreau sa ma duca la templul unde se urmareste apusul de soare: Phnom Bakheng. In drum poate sa ma opreasca oriunde stie el mai bine. Initial m-a dus intr-un loc cu foarte putini turisti: un fel de templu cu o pagoda, cimitir si un osuar. Foarte frumoase si excelent puse in valoare, reuseau sa te uimeasca la fiecare pas. Avem culturi atat de diferite, obiceiuri atat de diferite incat este o experienta fabuloasa cu fiecare pas facut. Mi-au pus in mana un betisor parfumat fumegand si m-au invitat in pagoda desi nu am avut timp sa ma descalt. Iar in fata altarelor lor se intra permanent in picioarele goale. Cu multa modestie la final mi-au cerut sa las o ofranda la picioarele unui Buddha auriu.

Apoi soferul meu de tuck-tuck m-a dus in fata marelui templu de la Angkor. Era cam 4 pm iar aici se insereaza la cel tarziu 5:30 PM. Fabulos, am coborat fara sa comentez. Angkor Wat nu este doar un templu ci un intreg complex construit pentru regele Suryavarman al doilea in prima parte a secolului al XII-lea. Complexul este considerat una dintre minunile lumii. Am realizat ca nu era deloc castigator sa merg in acest moment la marele templu. E prea mare si sunt prea multe de vazut pentru 2 ore de lumina maxim, apoi stiam ca se ocupa cele mai bune locuri de pe trepte la Phnom Bakheng si nu o sa ma pot bucura cu adevarat de apus.

Am urcat cu piosenie dealul care are in varf templul Phnom Bakheng, printre calugari invesmantati in robe portocalii si mii de turisti dar si pelerini cambogieni. Ajunsa la templu, am simtit iar mirosul betisoarelor parfumate aprinse ca ofranda la un altar cu statuia unui bivol. Urcarea in templu a fost iar de poveste, un fel de rit de trecere sau de initiere. Oamenii pareau ca se tarasc in patru labe insa cam la verticala. Mi-a venit si mie randul sa urc. Interesant: trepte late de 15 cm si inalte de 30-40 cm, si mai toate inegale. Acum intelegeam de ce oamenii pareau ca se tarasc. Se urca in 2 siruri de oameni pe laterala, tinandu-se de blocurile de piatra si de peretele din lateral. Mi-am permis varianta rapida pe centru, doar pentru ca anii de munte din spate imi permiteau cat si datorita saldalelor cu talpa super aderenta. Mi-am permis o ora de linite lipita cu spatele de unul din multele turnuri ale templului, in asteptarea apusului de soare.

Phnom Bakheng este asezat in varful celui mai izolat deal, asa ca reprezinta locul cel mai inalt si bun ca belvedere. A urmat spectacolul apusului, cu culori minunate, de la pastel la rosu, toate imbogatite de un rand subtire de norisori care dadeau si mai mare farmec momentului. Am facut zeci de fotografii si fiecare mi-a umplut sufletul de bucurie, caci reuseam sa iau cu mine amintiri ne neuitat, culorile si farmecul momentului, un colt de Cambogia pentru mine: cu jungla, temple si caldura unui apus.

Acum sunt la hotel si scriu pentru Superblog. Fotografiile mele sunt pe aparat si smartphone. Exista internet in camera insa din pacate nu este wireless. Mi-as fi dorit asa de mult sa atasez fotografii de acum 2 ore, insa nu am cum. De pe smartphone nu am wireless sa le trimit, de pe aparatul foto, PC-ul din business center nu are cititor de card.
Nu am cum sa va trimit pe Facebook momentul magic pe care l-am trait acum 2 ore. Daca nu mi-as fi uitat acasa routerul nano BR-6258n, as fi putut sa postez pe Facebook fotografiile acum din confortul camerei mele. Uff ce uituca sunt! Are dimensiuni atat de reduse... L-am pus pe masuta din sufragerie special pentru a-l plasa in bagajul de cala apoi cred ca a fost acoperit cu un alt obiect si nu l-am mai vazut. BR-6258n este un router broadband wireless performant care acum mi-ar fi oferit flexibilitatea necesara. Sper ca data viitoare sa nu mai muncesc pana in ultimul moment si sa-mi mai fac bagajul cu doar cateva ore inainte de decolare.



In final, ca sa incerc totusi sa va ofer un strop din ceea ce am simtit si am vazut pe la 5:30 PM, am sa incerc sa gasesc o fotografie similara undeva pe internet si sa o atasez articolului. Asta cel putin pana ma intorc in tara si voi reusi sa descarc fotografiile mele. Voi ramane totusi cu o urma de tristete pentru faptul ca nu am reusit sa atasez la un articol 100% real, fotografiile din portofoliul personal. Din Cambogia va urez seara buna tuturor.
PS: cu riscul unei depunctari pentru lungimea materialului, il voi lasa asa pentru ca altfel se pierde firul, farmecul si povestea acestei zile.

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011
Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/11/12/superblog-2011-etapa-nr-21/

Un comentariu:

  1. Cu dedicatie pentru Edimax si singurul articol notat cu 100 de puncte la Superblog 2011: http://silvia-iordache.blogspot.com/search/label/Phnom%20Bakheng

    RăspundețiȘtergere

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: