marți, 1 noiembrie 2011

Etapa numarul 16 - Un partener de incredere

Acum o vreme am experimentat, alaturi de toti oamenii, efectele crizei economice globale. Eram ca si astazi director de marketing, citeam foarte mult stirile economice, de afara, de la noi, puteam sa prevad ce se va intampla, vedeam din incasarile companiei la care lucram cum se extindea panica incasarilor, cum contractele incepeau sa fie reziliate, cum companiile chiar si cele mai prudente si cu rezerve de lichiditati dadeau semne de slabiciune, pentru ca toata lumea blocase platile.

Cate luni poate supravietui o companie fara nicio incasare? A fost o intrebare pe care am pus-o unui finantist cu experienta. Mi-a raspuns atunci 6 luni. Compania pentru care lucram ne-a tinut aproape in asemenea conditii mai mult de 8 luni, cu eforturi la limita existentei. Apoi invariabil a urmat somajul. Brandul era copilul meu, il construisem aproape de la 0, inteleam decizia de management, eu m-as fi trimis in somaj cu multe luni inainte. Vroiam si eu ca brandul sa supravietuiasca crizei, o criza generalizata pe care nimeni nu a vazut-o atat de profunda. Decizia mi s-a parut fireasca si corecta.

Ce aveam sa fac? Toate joburile care contineau cuvantul marketing disparusera complet de pe piata (cine mai vroia un om care sa cheltuie ???), toti prietenii mei pe pozitii similare erau trimisi in somaj. Panica totala in piata! Trebuia sa fac ceva. Am stat si m-am gandit ca depindeam complet de compania pentru care lucram. Aveam de acolo telefon, laptop, motorina, asigurare medicala privata si tot felul de facilitati corporate. Nici macar nu mai stiam cum si unde sa platesc o factura de telefon. Dar toate astea ramaneau acolo, nu aveam nici macar un telefon, computerul vechi il donamem unui copil de la tara, laptop nu aveam, urma sa fiu complet rupta de lume.

Asa ca de aici am pornit sa imi reconstruiesc pozitia. Imi trebuia urgent un laptop si internet acasa, trebuia sa ma re-conectez cu lumea din privat. Aveam nevoie de un laptop cu autonomie mare, robust, puternic, fiabil dar si elegant. Urma sa imi castig banii din proiecte private, asadar trebuia sa am si tehnologia care sa ma ajute, si eleganta care sa imi sustina efortul de vanzare. Am lucrat ani de zile ca marketing manager in presa scrisa si fara sa vreau am invatat DTP, asadar imi trebuia un laptop potrivit pentru grafica, cu procesor puternic cu care sa pot opera documente mari (bannere uriase, brosuri, tot felul de documente pentru tipografie).

Am studiat cu atentie oferta de pe piata si m-au atras laptopurile ASUS K53. Grafica duala incorporata, secondata de un puternic cip grafic dedicat pentru momentele cand aveam nevoie de procesarea documentelor mari, tehnologia IceCool (pentru ca in DTP se lucreaza foarte mult cu shortcat-uri, si mainile sunt permanent pe tastatura), mixul subtil de software si hardware care conserva consumul si ofera o autonomie cu 25% mai mare, m-au convins.

Am gasit pe Oktal o oferta pe care am considerat-o foarte ok pentru modelul K53SV-SX379D-4 si am ramas sa rezolv dilema permanenta a femeilor. Daca tot se poate alege, oare ce culoare mi se potriveste mai bine???
M-a socat chiar si pe mine inclinatia catre laptopul roz. Mie nu imi plac lucrurile roz, insa in acest caz parea dragoste la prima vedere. Si cel rosu imi facea cu ochiul, ma imbrac foarte mult in rosu, imi parea cu adevarat seducator pe cand negru il consider cam demodat. Si totusi, alegerea mea a fost… varianta alba!
Si astfel laptopul meu ASUS din seria K53, alb ca o spuma a devenit noul meu partener, un partener caruia i-am cerut foarte mult: i-am cerut sa ma readuca in viata activa de business, intr-o perioada pentru care nici scoala, nici experienta, nici anii de munca nu aveau cum sa te pregateasca…

Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/31/superblog-2011-etapa-nr-16/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: