marți, 18 octombrie 2011

Etapa numarul 9: Sa inceapa Aventuria

In sfarsit un subiect pe sufletul meu! Anul acesta de Sfanta Marie, am plecat fara niciun fel de plan in Bulgaria in zona care mie imi place in mod deosebit: Tyulenovo. Sunt cca 35 de km de faleza de stanca cu inaltimi cuprinse intre 5 si 50 metri, unde se pot practica o gramada de sporturi care ofera adrenalina. Mi-am luat in masina numai costumul de scufundare de vara de 4 mm, labele, masca si snorkelul; si foarte important pe Ioana, cel mai bun buddy pentru sport.

Am mers la Damian sa cerem gazduire unde am gasit full, si o ditamai remorca cu nu mai putin de 10 caiace, tractate de un Transporter cu numar de Constanta. Evident cunosteam masina, proprietarul si stiam ca inauntru voi gasi gasca de scafandri.

A doua zi ne-am dorit sa facem cu totii o tura de scufundari, insa eram 9 scafandri iar in barcuta lui Damian intrau maxim 4 cu echipament. Cum scufundarea era la vreo 2 km spre Romania, pe langa faleza ne-am impartit: 6 pe apa, 2 cu bicicletele MTB si 1 in barca. Cei care au plecat pe biciclete au plecat primii, pentru ca trebuiau sa gaseasca o varianta sa coboare faleza abrupta.

Noi am dezlegat 3 caiace duble, iar barcuta a dus la locul de scufundare numai echipamentele noastre. Aveau sa ne astepte acolo. In caiace ne-am imbarcat 2 fete si 4 baieti. Eu si Ioana am tinut neaparat sa mergem impreuna, desi baietii ne propusesera sa facem echipe mixte, ca sa fie mai usor la vaslit. Ne-am suit imbracati in costumele de diving pana la jumatate, pentru ca nu aveam cum sa ne mai echipam pe apa, la locul de scufundare. Lestul si butelia urma sa le punem direct in apa.

Asa a inceput una dintre cele mai frumoase ture de scufundari. Cum eu si Ioana nu mai fusesem niciodata cu caiacul, si mai eram si incapatanate, a urmat o distractie pe cinste. Oricat ne chinuiam sa ne sincronizam, la 3-4 miscari era imposibil sa nu ne lovim padelele in aer. Nu mai este cazul sa va povestesc despre directie... Aflata pe locul din spate, am inteles rapid ca directia eu trebuie sa o corectez, iar cum Ioana vaslea mai puternic cu o mana decat cu cealalta a fost foarte haios. Ajunsesem doar sa corectez, nu sa vaslesc…

Intr-un final, am ajuns la locul de scufundare, cam la 500 de metri in urma baietilor, care radeau de se prapadeau de traiectoria noastra. A urmat echilibristica in caiac, pentru a inchide costumul de scufundare. Iar la final, dupa scufundare dilema maxima: cum te sui in caiac din mare? Cum sa va povestesc ca am reusit sa ma sui cu labele in picioare??? Si ca aratam ca o foca disperata sa ajunga pe o stanca! La drumul inapoi, deja incepuseram sa vaslim mai bine si ne-am permis sa ne apropiem de stanci in zona in care traiesc coloniile de cormorani negri si sa ii admiram. Am fost chiar atat de silentioase incat am reusit sa ne apropiem la 4-5 metri de ei.

Dupa o masa bine-meritata, Ioana zice ca ea s-ar mai juca cu caiacul. O parte din baieti vroiau sa doarma, cei cu bicicletele voiau sa gaseasca plaja de nisip renumita pentru Kite-surfing. Asa ca si-au legat bicicletele pe suportul EuroClassic G5, s-au laudat cu placile lor ascunse in cutia portbagaj Atlantis 780 si au plecat.

Noi ne-am suit din nou in caiac. Apa devenise cu adevarat oglinda si puteam sa iesim in larg fara teama. Asa ca pe la ora 14:00 am pornit iar in plimbare cu caiacul, si ne-am oprit… pe la 19:00 cand proprietarul caiacului ne cauta disperat! Intre timp, invatasesm sa ne simcronizam si nu mai loveam aproape deloc padelele… A fost o zi de senzatie cu 1 scufundare si un total de 7 ore petrecute in caiac, si sincer, cred ca cea mai frumoasa zi din 2011…
Noaptea care a urmat, a aratat cam asa:

Scufundare de noapte
Luna plina!


Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/17/superblog-2011-etapa-nr-9/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: