sâmbătă, 29 octombrie 2011

Etapa numarul 14 - A fi sau a nu fi… autonom

Primul lucru care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la autonomie este libertatea. Am aparut pe acest pamant cu o anumita limitare, la fel ca toate celelalte fiinte. Ne-am castigat autonomia si am devenit specia dominanta pentru ca am ales calea gandirii si am dezvoltat creierul si nu musculatura. Iar prin aceasta alegere am inceput treptat, treptat sa ne depasim conditia, in fiecare zi cate putin. La nivel conceptual continua sa fie un paradox, inainte depindeam de anumite lucruri, acum depindem de tehnologia pe care tot noi am inventat-o. Insa cata libertate avem acum sa alegem, cate posibilitati, cata mobilitate pentru a calatori, a invata, a creste spiritual. Aproape ca nu ajungem sa mai simtim paradoxul de mai sus, pentru ca fizic nu dispunem de timpul de a le incerca pe toate.
Daca imi permiteti un exemplu din scufundari (pentru ca dincolo de orice este specificul acestul blog), exista notiunea de scadandru autonom. Scafandrul foloseste un aparat autonom de respirat sub apa (engleza : Self-Contained Underwater Breathing Apparatus — SCUBA), un aparat care poarta propria lui rezerva de aer comprimat (sau amestec de gaze pentru adancimi mari : trimix) fiind independent de orice alimentare de la suprafata. Aparatul autonom ne ajuta astfel sa accesam o intreaga lume, in care altfel nu am putea petrece mai mult de cateva secunde. Ne ofera libertatea, insa ne ofera si limitarea. Suntem autonomi pentru 1 ora, 1 ora si jumatate, maxim 2 (ramanem la nivel de hobby, nu as vrea sa discutam aici de scufundarile tehnice sau de munca subacvatica). Ne deschide noi orizonturi, ne dezvaluie incredibile frumuseti, culori, forme, si totusi ne limiteaza la anumite adancimi, timpi, proceduri pentru siguranta, etc. Pe de alta parte cam tot ce este senzational sub apa poate fi vazut in limitele aparatului.
Deci : suntem autonomi sau prizonierii tehnologiei ? Am sa va ofer doar versiunea mea de adevar. Cu tot echipamentul greu, incomod, stramt, in momentul in care sunt sub apa, indiferent daca scufundarea este la un recif delicat, fie intr-o pestera, fie la o epava plina de farmec si istorie, inima mea se simte libera, spiritul meu este acolo, in lumea infinita albastra, in lumea plina de sunete si culori, si chiar ma simt fericita, puternica si libera.
(stanga chiar eu...)

Va invit pe toti sa incercati macar o data, alaturi de un instructor un DSD (discover scuba diving). Veti intelege abia atunci ce spun acum. Prietenii mei cu care ani de zile am facut alpinism, nu intelegeau niciodata cum de am putut sa pun coarda in cui pentru pesti :). Anul acesta in vara cativa si-au luat brevetul de scafandru (autonom) si m-au cautat pentru a-mi spune doar atat : aveai dreptate ! Asadar incercati lucruri noi permanent. Va vor oferi fiecare dintre ele picatura lor de libertate, forta si autonomie.

Eu de exemplu am visat intotdeauna sa conduc un tir. Nu stiu de ce gasesc asa de fascinant acest lucru, inca mai visez la el. Intre timp am reusit sa ma joc cu o vola Volvo si un tractor micut de cules via. Sper sa ajung intr-o zi sa conduc si un tir (intr-o parcare undeva, nu vreau sa devin pericol public). Pacat ca inca nu exista servicii de inchirieri masini grele pentru hobby. Eu cred cu tarie ca fiecare dintre noi trebuie sa-si satisfaca toate visele, placerile si dorintele, pentru a continua sa viseze. Atunci cand visam, noi ca specie, avem posibilitatea de a gandi mai departe de conditia noastra si astfel, putem inova si punem practic sa ne impingem pas cu pas, mai departe, propria limitare sau propria autonomie…




Articol scris pentru concursul SuperBlog2011

Reguli articol: http://pcnews.ro/2011/10/26/superblog-2011-etapa-nr-14/

Un comentariu:

MY shutterstock

My latest images for sale at Shutterstock:

My most popular images for sale at Shutterstock: